Scriitorii lumii au sesizat fenomenul. Aceasta "nevinovata joaca" cu ideile separat si cu realitatea separat. Divort" explicabil numai intr-o lume a neputintei obiective de transpunere in fapt, intr-o lume a instrainarii omului de sine, de esenta sa, de proprile-i ganduri si idei. Constient sau nu de instrainarea sa, cel ispitit sa "vada ide". In lumea capitalista contemporana se vede adesea constrins sa "bata cimpii", sa-si cladeasca mici "deliruri" care n-au nici in clin nici in mineca cu realitatea. Imi amintesc de cartea lui siegfried lenz intitulata modelul. Eroii lui, citiva oameni, nu perfecti.
Dar nici prea plini de cusururi, fac greseala inacceptarii unei "lumi nedrepte" cautind, concomitent, in granitele ei, un "model" — un personaj care poate fi prezentat drept cel mai reusit "exemplu de comportament" generatiilor tinere. Ei il cauta in carti sau in amintiri, il tot cauta pana cand o suma de "antimodele" din realitatea vie le vin de hac — in cel mai concret mod — fiecaruia in parte. Indelungata lor truda n-a meritat aceasta dura "recompensa". Dar ei ar fi trebuie sa stie: o societate antiumana, o societate a claselor antagonice cu contradictii flagrante, masurabile in mari tragedii personale, in iremediabile ratari de destine omenesti, pedepseste cu cruzime pe Orice functionar "cu minecute" се-si confectioneaza, departe de lume, un ideal uman prea trandafiriu, prea abstract prea perfect. Prea ineficient. Cercetatorii, cautatorii de "modele" din carte, vor realiza in cele din urma ca tipul reprezentativ pentru o astfel de lume alienata si alie-nanta este. Producatorul de baloane colorate.
Iata cum il prezinta insusi autorul prin intermediul unuia dintre eroii sai pe care il pune sa consemneze, ostenit, pe dosul unei ilustrate: "cu putin inainte de plecarea mea, am reusit sa descoperim modelul potrivit pentru vremurile noastre: este vorba de o moara de vint intacta, care, daca este suficienta miscare in aer, bate in jurul ei, vizibil pentru oricine, din patru aripi. Acest lucru vi-l aduce la cunostinta, cu un pahar de lapte cu gust de zmeura dinainte, al dumneavoastra janpeter heller, impreuna cu cele mai bune urari de insanatosire". De la binemeritatul elogiu al ratiunii, adus de mari ganditori iluministi, de rationalistii din toate timpurile, de la acel "dubito ergo cogito" al lui descartes si "cogito ergo su", la debandada vorbelor fara "acoperire in aur" distanta ar trebui dinamitata, drumul arat — ca omul sa nu se mai rataceasca vreodata in atari desertari. Am cunoscut in adolescenta un stralucit profesor de limba si literatura romana care nu dadea voie elevilor sa foloseasca acel "foarte" al superlativului absolut. Daca ceva fi se pare "foarte" frumos sau "foarte" bun — spunea el — n-ai decat sa ma convingi altcum de asta fara sa recurgi la comoditatea unui singur cuvant care, nesustinut de fapte, ramane un cuvant gol. Avea dreptate? Ar trebui — cred sa existe mai multi profesori care sa ne interzica abuzul de cuvinte, accesul la fraze goale de continut, abuzul de stralucitoare multicolore.
Dar pieri-toare superlative. gandul si fapta ingemanate — acesta este modul corect si cinstit de a privi lucrurile, al nostru ca oameni ai viitorului. gandul izvorit din fapta; fapta urmarind cu consecventa, un gand. Practica, deci, practica revolutionara in special, ramane piatra de incercare a celor mai frumoase dintre gandurile noastre. Transformarea revolutionara a lumii porneste de la o buna cunoastere a ei. De la adevarul despre lume. Dar transformarea odata tradusa in fapt — "se cere din nou transformata aceasta lume transformata" cum spunea bertold brecht.
Cascada de transformari revolutionare nu se produce automat, nu se produce fara pierderi, fara sinuozitati daca nu intervine, intelept, omul. Omul inseamna masele. Nu un creier, ci o lume a creierelor. Proletari din toate tarile uniti-va!" Spusese marx. Acest apel este mai actual ca oricind" constata, la cel de al xii-lea congres, secretarul general al partidului nostru. Dar in noile conditii istOrice — spunea tovarasul nicolae ceausescu —• el ar trebui completat cu apelul: "muncitori, tarani, intelectuali, forte progresiste, antiim-perialiste, de pretutindeni, popoare din toate tarile, uniti-va in lupta pentru progres si pace, pentru lichidarea imperialismului si colonialismului, pentru libertate nationala si sociala, pentru dezvoltarea libera si independenta!
Actionati ferm pentru colaborare, pentru destindere, pentru securitate, pentru o lume mai buna si mai dreapta pe planeta noastra, pentru pace!" Realistul si umanistul apel, astfel completat, aduce in prim planul atentiei noastre rolul crescind al maselor in formarea omului si transformarea lumii, in propria lor formare si transformare. Transformarea revolutionara a lumii, spre mai binele omului, are nevoie, mai mult decat oricind pana acum, de pace, de intelegere, de unire, de cunoastere si autocu-noastere.
* Notă: Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman, Editura Albatros, 1977