In secolul al xii-lea se incerca, de pilda, o "mecanizare" a deducerii cunostintelor noi din notiuni cunoscute prin combinarea intamplatoare a acestora. Erau reprezentate pe un sistem de cercuri concentOrice notiuni ca "bine", "deosebire", "problema", "dumnezeu", "zgircenie", "putere", "inceput", "de ce", "om", "moderatie", "mindrie" a cercurile se roteau si tentativa a esuat pentru ca omenirea in secolul al xii-lea nu stia destul despre "mecanismul" pe care dorea sa-l modeleze. Astazi stie destul? Despre anumite procese si functii, practica ne asigura ca da. Dar despre alte multe insusiri ale propriului creier nu se inseala oare omul cand crede ca stie ceea ce stie de fapt numai in parte? Modelul creierului-"calculator", al creierului-"uzina chimica" sau al creieru-lui-"sistem generator" nu-l fura astazi prea adesea inde-partindu-l de realitate? Pastram semnele de intrebare si trecem cu ele mai departe, in intampinarea unui alt capitol.
Viata indica in mod vadit doua categorii de oameni: artisti si ganditori, iar intre ele exista o deosebire neta. Unii, artistii (. Raspund realitatii in intregime, global, din plin, conside-rind realitatea vie, fara sa o fragmenteze, fara s-o scindeze. Altii, ganditorii, o fragmenteaza mai intii, par sa o modifice facand din ea un schelet uniform si numai apoi o aduna, treptat, in bucati pe care incearca astfel sa le insufleteasca, ceea ce insa nu le reuseste intotdeauna". Paviov) oamenii seamana si nu seamana intre ei ca mod de a gandi, ca mod de a privi viata, de a iubi, de a se entuziasma sau indigna. Starile de spirit, nuantele acestora, pot imbraca invelisuri felurite, pot atinge intensitati variate, de la o clipa la alta, de la un om la altul. Dar in avalansa de sentimente si de idei pe care le incearca cineva intr-o zi, intr-o ora, intr-un minut sau chiar intr-o secunda se pot recunoaste, cu putin efort, scheme, structuri, care apropie mult oamenii intre ei, II aseamana si II unesc.
Pentru ca exista si aici "tipare" caracteristice speciei, exista structuri achizitionate in timp. Invizibile structuri — in sensul ca nu le putem desena, decupa, fotografia; invizibile. Dar nu mai putin materiale decat cele anatomice, decat cele fiziologice. Structurile pun ordine in complexitate. Simplifica la esente si acorda semnificatiile cuvenite manifestarilor umane. Le face apte pentru comparatii. Numai ordinea se poate compara pentru ca haosul care inseamna dezordine absoluta nu are grade de comparatie.
Activitatea nervoasa superioara este o rezultanta. O sunteza deci a multiplelor procese psihofiziologice care au loc in creier, a influentei pe care instructia, educatia si — nu in ultimul rand — autoeducatia o exercita asupra personalitatii noastre. Exteriorizarea "bruta", primara, a tipului de activitate nervoasa superioara caruia II apartinem ar putea fi — si chiar este — temperamentul. Cu el ne nastem si el confera culoarea personala tuturor manifestarilor noastre (o anume intensitate, un anume echilibru, o anume durata — particulare, specifice, dupa care ne recunoastem, de la prima vedere, ca individualitati) si totusi, daca am sta sa socotim cita omenire s-a scurs de la hipocrat la Pavlov, cite individualitati "unice", "irepetabile" si-au inscris, dupa merit, numele in istorie si cite alte personalitati remarcabile vor mai fi fost inca, ne vine sa ne miram, poate, ca cei doi, la distanta de doua milenii unul de altul, au impartit populatia omeneasca de pe terra tot in patru —- aceleasi — tipuri temperamentale. In timp ce la hipocrat criteriul era reprezentat de umori, la Pavlov au la baza patru tipuri de activitate nervoasa superioara. Cu precizarea ca "artistii", dupa Pavlov si alti cercetatori (moderni, difera de "ganditori" dupa felul in care unii si altii abordeaza realitatea, ca o calitate se poate transforma in defect — si invers — potrivit conditiilor, insusirilor mediului "educogen" in care se dezvolta individul, sa ne reamintim pe scurt cele 4 — fundamentale — tipuri temperamentale: • flegmaticul este linistit, muncitor retinut, perseverent, rabdator (dar poate deveni si: incapatinat, negativist, lenes, morocanos — in imprejurari mai putin favorabile); a fost caracterizat de Pavlov (pe criteriul fortei, mobilitatii si echilibrului proceselor nervoase) drept: puternic, echilibrat, inert. Sanguinul (puternic, echilibrat, mobil) este vioi, adaptabil, generos, perseverent, bun organizator, curajos, dar poate fi si bataus, sadic, viclean, mincinos, prefacut, obraznic, incapatinat).
Colericul (puternic, neechilibrat) este vioi, sociabil, vesel, prevenitor, neobosit, atent, politicos, sensibil, se adapteaza usor (sau poate fi dimpotriva: nervos, dezordonat, instabil, certaret, mincinos, brutal, arogant, incapatinat, sadic). Melancolicul (tipul slab, potrivit caracteristicilor celor doua procese de baza, excitatia si inhibitia) poate fi: linistit, ordonat, profund, serios, atent, corect, bun, increzator sau, dimpotriva, inert, neajutorat, inclinat spre astenie, lenes, neatent, pretentios, meschin.
* Notă: Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman, Editura Albatros, 1977