Dr. nicholas saunderson (1682-1739) si-a pierdut de timpuriu vederea, imbolnavindu-se de varsat. Ca manifestat un talent deosebit pentru matematici si, cu ajutorul unor prieteni, a ajuns la cambridge in 1707: in calitate de conferentiar si, din 1781, de profesor de matematici, a ajuns celebru pentru expunerea lucida a principiilor matematice. (pentru o relatare a vietii lui, vezi cartea sa elemente de algebra, cambridge, 1740). Dar, foarte probabil, cuvintele rosu, albastru, verde aveau la fel de mult sens ca si reprezentarile culorilor insesi; aplicind acestor cuvinte ideea unui grad mai mare sau mai mic de refractare, si fiind instruit cu privire la alte aspecte in care ele corespund sau nu realitatii, nu i-a venit greu orbului sa rationeze cu ajutorul cuvintelor ca si cum ar fi fost pe deplin stapan pe reprezentarile respective. De fapt trebuie sa recunoastem ca n-a putut face nici un fel de noi descoperiri de natura experimentala. N-a facut decat ceea ce facem zilnic in vorbirea noastra obisnuita. cand am scris aceasta ultima propozitie si am folosit cuvintele zilnic si vorbirea noastra obisnuita, n-am avut in minte nici un fel de imagini referitoare la vreo succesiune temporala ; n-am vazut aievea' oameni stind de vorba ; pe de alta parte nu mi-l pot inchipui nici pe cititor capatind asemenea idei cand parcurge propozitia.
De altfel cand am vorbit despre rosu, albastru si verde sau despre refractie nu am incercat sa-mi infatisez culori diferite sau raze de lumina Trecand printr-un mediu diferit, si abatindu-se acolo de la directia lor. Stiu prea bine ca mintea poseda o facultate de a stirni dupa dorinta asemenea imagini ; dar pe de alta parte pentru aceasta este necesar un act de vointa ; iar in conversatia sau lectura obisnuita se intampla foarte rar sa se faureasca in minte vreo imagine. Daca spun ,,vara viitoare ma duc in Italia, sunt inteles foarte bine. Si totusi sunt convins ca auzind aceasta propozitie nimanui nu-i apare in inchipuire imaginea exacta a vorbitorului care umbla pe pamant sau pe apa sau pe amandoua ; uneori calare, alteori in diligenta; cu toate amanuntele calatoriei. Si inca in si mai mica masura poate ascultatorul sa-si formeze o idee despre Italia, tara in care mi-am propus sa merg ; despre verdeata cimpurilor, coacerea fructelor, caldura aerului, trecerea de la aceasta la un alt anotimp. Ideile pe care le inlocuieste cuvantul vara; si cel mai putin poate el sa-si formeze vreo imagine a cuvantului viitoare, caci acesta intruchipeaza ideia unei succesiuni de veri numeroase, cu exceptia doar a uneia ; si cu siguranta ca omul care zice vara viitoare nu are nici un fel de imagini referitoare la o asemenea succesiune, si la o asemenea exceptie. Intr-un cuvant, noi conversam nu numai despre acele idei denumite in mod obisnuit abstracte (si despre care nu se poate forma nici un fel de imagine) ci chiar si despre anumite fiinte reale, si putem conversa fara sa ni le reprezentam in inchipuire.
Faptul acesta va aparea limpede cand ne cercetam cu seriozitate mintile: intr-adevar poezia se bizuie in atat de mica masura pe capacitatea ei de a da nastere la reprezentari senzoriale, incat sunt convins ca si-ar pierde o foarte mare parte din puterea ei, daca aceasta ar fi rezultatul inevitabil al oricarei descrieri. Pentru ca acea imbinare a cuvintelor expresive care este cel mai de efect dintre toate instrumentele poetice, si-ar pierde adeseori forta, — impreuna cu consistenta, consecventa si adecvarea — daca s-ar crea intotdeauna reprezentari senzoriale. Poate ca in toata eneida nu exista un pasaj mai grandios si mai bine lucrat decat descrierea pesterii lui vulcan in muntele eina, si a muncilor care se desfasoara acolo. Vergiliu insista indeosebi asupra formarii tunetului pe care el il descrie inca nedesavirsit, sub ciocanele ciclopilor. Dar care sunt principiile acestei compozitii extraordinare? "persoana cu imagistica cea mai pitoreasca si mai clara este numita intotdeauna cel mai bun poet pentru ca datorita ei vedem lucrurile mai limpede si, fireste, simtim mai intens". Mi se pare un pasaj admirabil, de-a dreptul sublim ; si totusi daca analizam la rece genul de reprezentari senzoriale pe care trebuie sa le formeze o combinatie de idei de acest tip, nici himerele din mintea nebunilor nu pot parea mai absurde si mai nesabuite decat un asemenea tablou.
"trei colturi din napraznica grindina, trei din ploaie plina de vifore, trei din furtuna si flacari", apoi, toate le fierb cu vecinicul foc al miniei, cu al norilor clocot si groaza, cu groaznice vuiete. Aceasta stranie compozitie alcatuieste un corp grosolan ; pe care il ciocanesc ciclopii, lustruindu-l in parte, dar o parte ramanind aspra. Adevarul este ca daca poezia ne ofera o alaturare splendida de cuvinte, corespunzind multor idei nobile, care sunt legate de imprejurari temporale sau spatiale, sau legate intre ele printr-o relatie de cauza si efect, ori asociate in vreun chip firesc, ele pot fi modelate laolalta, dindu-li-se Orice forma, si facandu-le sa corespunda perfect scopului propus. Nu este necesara legatura pitoreasca, pentru ca nu se formeaza nici o imagine reala ; si nici nu scade catusi de putin din aceasta pricina efectul descrierii. Ceea ce spun priam si batrinii sai sfeinici despre elena este considerat in general a reprezenta: "nu este pacat ca de mult doua neamuri, troienii si-aheii pentru o femeie ca asta se lupta si patimi indura, tare-si aduce la chip cu o zeita. Dar cat de frumoasa-i..". aici nu se spune nici un cuvant care sa dea amanunte despre frumusetea ei ; nici un lucru care ar putea cat de cat sa ne ajute sa ne formam o idee precisa despre infatisarea ei ; si totusi suntem mult mai induiosati de acest mod de a o pomeni decat de acele lungi si laborioase descrieri ale elenei, fie ajunse pana la noi fiind transmise de traditie, fie formate de fantezie, pe care le intalnim la unii autori. sunt convins ca ma impresioneaza mult mai mult decat descrierea amanuntita a belfebei pe care o face spenser, desi recunosc ca in acea descriere, ca si in toate descrierile acelui excelent scriitor — exista unele parti extrem de frumoase si poetice.
Imaginea teribila a religiei pe care ne-o zugraveste lucretiu pentru a scoate in evidenta marinimia eroului sau filozofic cand o infrunta, este socotita a denota mare indrazneala si vigoare: "cind ticaloasa viata omeneasca zacea pe-acest pamant ingenuncheata sub ochii tuturora de povara religiei, се-si arata din ceruri hidosu-i cap amenintind pe oameni un grec intai si-ntii lua-ndrazneala si ochii lui cei muritori spre dinsa II ridica. Ce idee va formati dintr-un tablou atat de magnific? Cu siguranta ca niciuna ; si poetul nici n-a spus macar un singur cuvant care ar putea cat de cat sa slujeasca la identificarea vreunei parti a corpului sau a unei trasaturi a fantomei pe care intentiona s-o reprezinte in toate ororile ce le poate concepe imaginatia, in realitate, poezia si retorica nu izbutesc la fel de bine ca pictura in domeniul descrierii exacte ; misiunea lor este sa impresioneze prin intelegere simpatetica mai degraba decat prin imitatie ; sa prezinte efectul lucrurilor asupra mintii vorbitorului sau a altora, mai degraba decat sa infatiseze o idee clara asupra lucrurilor in sine. Acesta este domeniul lor de actiune cel mai larg, si cel in care izbutesc cel mai bine.
* Notă: Burke, Edmund - Despre sublim si frumos, Editura Meridiane, 1977