In anii puterii sovietice s-au afirmat o serie de compozitori talentati din sinul poporului gruzin ; asa sunt de pilda aktakisvili si aciavariani. Ezvoltindu-se pe baza puternicelor traditii ale scolii muzicale nationale ruse, intemeiata in veacul trecut de Mihail ivanovici glinka, ei au scris lucrari in care sunt folosite in mod creator intonatiile viguroase ale cantecelor si dansurilor populare gruzine. concertul pentru pian si orchestra de taktakisvili est concludent in aceasta privinta. Ompozitorul s-a nascut la tbilisi in anul 1924. Laturi de activitatea componistica, el a dus ani de zile o sus inuta munca de dirijor al unei formatii corale de stat cu care a obtinut interpretari foarte apreciate. In creatie, primul sau mare succes a fost imnul national al ruzine compus de el. Ompozitorul a scris in diferite genuri muzicale.
Uternic legat de muzica populara gruzina cu ritmurile ei atat de caracteristice, lucrarile lui taktakisvili oglindesc diverse aspecte ale realitatii vietii sovietice contemporane. concertul pentru pian si orchestra de otar taktakisvili a fost distins in anul 1951 cu premiul de stat. Lucrarea este alcatuita din 4 parti, in care pianul si orchestra prelucreaza un material tematic, faurit in spiritul folclorului muzical al popoarelor din orientul sovietic. Partea llegro, incepe cu o scurta si viguroasa tema introductiva a orchestrei, care va reveni in cursul lucrarii. Instrumentul solist si orchestra aduc apoi tema principala. O melodie cu inflexiuni orientale, leganata si nelinistita. Ca este preluata de diferite instrumente, de clarinet si corn, dupa care pianul prezinta cea de a doua tema de un caracter liric, pe care grupul coardelor o intoneaza in pianissimo.
Instrumentul solist amplifica armonic aceasta noua melodie care, atunci cand este prelucrata de orchestra, capata accente eroice. Dupa o culminatie orchestrala, incepe dezvoltarea temelor. Cele doua melodii se succed si se infrunta apoi. Scurta cadenta a pianului solist, cladita pe clementele celor doua idei principale, conduce spre incheierea primei parti, in care reauzim motivul introductiv al orchestrei. Partea 11, scherzo, este cladita pe alternarea a doua motive vesele de joc, din care citam Melodia principala. Instrumentul solist si orchestra le intoneaza rand pe rand, creind o succesiune de imagini luminoase, vioaie. Partea III, andante, se bazeaza pe o melodie larga, generoasa, lirica, expusa de orchestra si continuata de pian solo.
Aceasta melodie este amplificata armonic si orchestral si apoi infatisata, in simplitatea ei, de oboi cu acompaniamentul pianului. N moment de contrast in desfasurarea partii lente, de un caracter general liric, il constituie revenirea motivului orchestral introductiv al primei miscari, care indeplineste un rol ciclic in lucrare. Ndantele se incheie cu Melodia initiala. Partea iv, allegro inolto, se remarca printr-o introducere a orchestrei, in care rasuna tema introductiva a primei miscari, intalnita si in andante, unde aparitia ei constituie elementul de contrast. Dupa aceasta introducere, instrumentul solist prezinta o tema zglobie, ce va fi prelucrata "le pian si de orchestra intr-un sir de variatiuni, tema este intonata de ohoi, fagot, corn si violoncel, in timp ce pianul acompaniaza. Chimbindu-si continuu infatisarea prin modificari ritmice, aceasta melodie vesela imbraca la un moment dat aspectul unui mars viguros, ce conduce spre concluzie.
* Notă: Pricope, Eugen - Ghid De Concert, 1977