Dmitri borisovici kabalevski se numara printre cei mai de seama reprezentanti ai scolii muzicale sovietice. Ompozitor fecund si original, pianist de mare talent si teoretician, el desfasoara o bogata si rodnica activitate, atat pe tarimul creatiei, cat si ca profesor si critic muzical. Nascut in anul 1904 la Petersburg, kabalevski si-a facui studiile muzicale in orasul natal si mai tarziu la Moscova, re-levindu-se inca de pe bancile conservatorului ca un stralucit muzician, dotat cu o temeinica cultura. Bsolvind conservatorul in 1929, kabalevski era deja autorul mai multor lucrari, dintre care mentionam primul concert pentru pian si orchestra, o sonata pentru pian si un cvartet de coarde. Rmind pilda marilor clasici ai muzicii ruse, linarul compozitor a cautat sa-si faureasca un limbaj muzical limpede, accesibil, in care sa predomine Melodia calda si expresiva cu puternice radacini in muzica populara rusa. Aralel cu aceasta stradanie, pe deplin realizata, kabalevski a izbutit sa imprime creatiei sale o orientare realista, cautind sa intruchipeze prin mijloacele artei muzicale, imaginile vietii contemporane, gin-durile si sentimentele ce insufletesc pe oamenii sovietici in munca si lupta lor pentru construirea societatii comuniste. Utor a catorva opere (colas breugnon.
Amilia lui taras, nicolae versinin) a nenumarate cantece si coruri si a unei vaste creatii de camera, kabalevski a compus si cicluri de piese pentru pian si un ciclu de concerte instrumentale, ce intruchipeaza intr-o forina artistica ideile si sentimentele apropiate tineretului. Iclul de concerte mentionat mai cuprinde un concert pentru vioara, unul pentru violoncel si concertul numarul 3 pentru pian, desi concepute, in primul rand, pentru a contribui la educarea muzicala si dezvoltarea gustului estetic al tinerilor muzicieni, cele trei concerte ale lui kabalevski au intrat, datorita inaltei lor calitati artistice, in repertoriul marilor interpreti de pretutindeni. Vioara si orchestra. Cris in anul 1948, concertul pentru vioara si orchestra este inchinat este om s o molului leninist. Intr-un articol publicat in revista sovetskaia muzika, criticul sovietic ijkin a caracterizat lucrarea cu urmatoarele cuvinte: "succesul de mase de care se bucura concertul se explica prin maiestria si sinceritatea cu care autorul a izbutit sa exprime gandurile si sentimentele contemporaneitatii sovietice. In muzica acestui concert, noi percepem luminoasele trasaturi caracteristice tineretului sovietic. Profunzimea simtirii lui, avininl sau creator, viata sa puternica si sanatoasa".
Eflectind aprecierea maselor de ascultatori, care au primit cu entuziasm aceasta lucrare, guvernul sovietic a decernat compozitorului premiul lenin pentru concertul tle vioara. Lucrarea este alcatuita din cele trei parti traditionale, in cuprinsul carora sunt folosite din plin intonatii si ritmuri populare. Partea i, allegro molto este con brio, se deschide cu o fraza scurta ce rasuna ca o chemare. Aspunzind orchestrei, vioara solo intoneaza apoi tema principala, o melodie plina de insufletire. Cu o nuanta de veselie: tema se dezvolta intr-o miscare trepidanta, imbracind mereu contururi si desene ritmice noi, ce imprumuta muzicii un caracter extrem de dinamic, patruns de o pulsatie in continua crestere. Ompletind expunerea materialului tematic al primei parti, instrumentul solist aduce in curand si tema a doua, ale carei inflexiuni suave, pline de duiosie, reamintesc intonatiile specifice ale cantecelor populare ucrainene. In ciuda expresiei blande si surizatoare a acestei melodii, ea se integreaza in desfasurarea impetuoasa a discursului muzical, determinata de ritmul vioi al temei principale.
Dezvoltarea prilejuieste o prelucrare libera si foarte variata a celor doua elemente melodice de baza, prezentate intr-un sir de mici episoade pline de fantezie, ce accentueaza caracterul de dans al temei principale. Dupa o repriza sumara, partea inlii se termina cu o coda scurta si energica, zugravand parca imaginea tineretului optimist si increzator in fortele sale. Partea II, andantino cantabile, produce o adanca impresie prin Melodia sa calda si evocatoare de visuri curate si luminoase: andantino cantabile semnificatia acestui andante devine si mai limpede in partea mediana a miscarii, a carei tema reprezinta un citat din opera familia, lui taras a aceluiasi autor. Tema simbolizeaza dragostea tinereasca si plina de idealuri dintre cei doi eroi ai operei, nastia isi l’avel. In aceasta pagina compozitorul ne dezvaluie o alta latura a vietii tineretului sovietic, sfera trairilor lirice, a sentimentelor poetice, a nazuintelor curate spre dragoste si fericire. Finalul, vivace giocoso, readuce atmosfera insorita de la inceputul concertului. Ar in lini]" ce partea i sugereaza imaginea activitatii si a energici indreptate catre marile teluri ale tineretului sovietic, aceasta parte zugraveste momentele de ragaz, viata frumoasa, lipsita de griji, a celor tineri.
Inalul se bazeaza pe trei elemente melodice, dintre care primele doua sunt imprumutate din unele cantece ale lui kaba-levski ce redau preocuparile copiilor si adolescentilor. Astfel prima tema este extrasa din binecunoscutul cantec cei patru prieteni, in timp ce a doua aminteste de intonatiile ultimei parti a cin-tecului scolarilor sovietici din opera familia lui taras. Tema a treia apare in mijlocul finalului, formand un episod aparte si larg dezvoltat. Xpusa mai intai de orchestra si apoi continuata de vioara solo, aceasta tema reprezinta o autentica melodie populara ucraineana, ingenios prelucrata de compozitor. Dupa dezvoltarea plina de fantezie a temelor mai inainte citate, incununate de o cadenta plina de stralucire, concertul se incheie cu o coda impunatoare ce constituie parca o ultima sunteza a luminoaselor imagini muzicale evocate in desfasurarea lucrarii.
* Notă: Pricope, Eugen - Ghid De Concert, 1977