Galbenul — care se cheama ocru — este o culoare naturala. Aceasta culoare se gaseste in pamantul muntilor, acolo unde se gasesc anumite vine de sulf; tot acolo unde sunt vinele acestea, se mai gaseste si sinopia, si pamant-vcrde, si alte feluri de culori. Am dat de culoarea aceasta, fiind indrumat intr-o zi de andrea Cennini, tatal meu, si strabatand un cimp, spre colle di valdelsa, aproape de hotarele casole-ului, de cum intri in padurea comunei colle, deasupra unei vile ce poarta numele de Dometaria. ajungand intr-o vilceluta, intr-o pestera foarte salbatica, si ri-ciind pamantul cu o sapa, am vazut aparand vine de mai multe feluri de culori: adica: ocru, sinopia — inchisa si deschisa —, albastru si alb — si faptul acesta l-am socotit drept cea mai mare minune din lume —, vazind ca albul poate fi vina pamantoasa; trebuie insa sa-ti atrag luarea-aminte ca am incercat albul acesta si l-am gasit gras, si aceasta inseamna ca nu-i potrivit pentru colorarea carnatiei. Se mai afla in acelasi loc o vina de culoare neagra. Si culorile acestea se vedeau in pamant, asa cum se vede urma unei rani vechi pe obrazul unui barbat sau unei femei, intorcindu-ne la culoarea ocrului, iti spun ca m-am dus — purtind la mine un cutitas —, sa caut vina acestei culori; iti jur ca n-am vazut vreodata ocru mai frumos si mai desavirsit. Nu era tot atat de deschis ca Giallorino, ci putin mai inchis; dar pentru par si pentru vesminte — dupa cum iti voi arata mai departe —, n-ai sa gasesti niciodata o culoare mai buna decat acest ocru.
Si este de doua feluri: deschis si inchis. Si unul si altul se freaca in acelasi fel, cu apa curata, si trebuie frecat bine, caci numai asa ajunge tot mai marunt si mai afla ca ocrul acesta este o culoare obisnuita (buna, indeosebi, la lucrarile in fresco, ca si in alte amestecuri), si ca, dupa cum am sa-ti spun, se foloseste la colorarea carnatiei, vesmintelor, muntilor colorati, caselor, pieptanaturii , si, indeobste, la multe alte lucruri. Si culoarea aceasta este grasa prin natura ei. Sa vorbim despre natura unei culori galbene, care se numeste "giallorino". Galbenul care se numeste Giallorino este o culoare nenaturala, si este foarte solida. E grea ca piatra si tare la slarimat. Culoarea aceasta se foloseste la lucrari in fresco, si se pastreaza mult timp (adica pe zid), ca si pe panou, legata cu cleiuri.
Trebuie sa fie frecara la fel ca si celelalte culori despre care am vorbit, cu apa curata. Nu trebuie sa fie frecata prea mult; si inainte de-a freca-o, dar fiind ca este foarte greu s-o prefaci in pulbere, trebuie s-o sfarimi intr-o piulita de bronz, asa cum ai face cu lapis arnatisto. cand o lucrezi, da o culoare galbena, foarte placuta. Tot din culoarea aceasta, cu alte amestecuri — dupa cum am sa-ti arat —, poti face verdeturi frumoase, si colora firul ierbii. Mi s-a dat sa inteleg ca culoarea aceasta ar fi o piatra naturala, care s-ar trage din locurile cu mari uscaciuni, din munti; cu toate acestea, iti spun ca este o culoare nenaturala, dar nu facuta in mod chimic.
* Notă: Cennino Cennini - Tratatul de pictura, Editura Meridiane, 1977