Cum se poate face din mai multe culori un albastru asemanator cu albastrul de germania. Un albastru care pare spalacit, asemanator cu albastrul cel adevarat, se poate face in felul urmator: ia indigo si freaca-l cat poti mai bine cu apa, si amesteca-l cu putin alb de plumb — pentru lucrari pe panou, sau cu putin alb de var — pentru lucrari pe zid. Da o culoare asemanatoare cu albastrul. Trebuie sa fie legat cu clei. Sa vorbim despre natura si modul de a face albastrul ultramarin. Albastrul ultramarin este o culoare de soi bun, inimoasa, mai desavirsita decat toate celelalte culori, si despre care nu s-ar putea vorbi niciodata indeajuns de mult, si nici scoate in relief insusirile, asa cum ar trebui. Desavirsirea ei ma sileste sa-ti vorbesc pe larg si sa-ti lamuresc cu de-ama-nuntul cum se face.
Sa fii cu mare bagare de seama, deoarece iti va fi foarte folositoare si-ti va face mare cinste. Datorita acestei culori, si aurului (care infrumuseteaza toate lucrarile artei noastre), atingem — fie pe zid, fie pe panou —, o inalta stralucire. Mai intii, ia lapis lazzari. Si daca vrei sa recunosti piatra cea mai buna, ia-o pe aceea pe care vezi ca este mai plina de culoare albastra, desi peste tot este patata, ca de cenusa. Aceea care are cele mai putine pete cenusii, aceea este cea mai buna. Dar baga de seama sa nu fie piatra de albastru de germania, care pare foarte frumoasa ia privit, si se aseamana cu un smalt. Sfarim-o intr-o piulita de bronz, acoperita, ca sa nu zboare farimitele din ea; pune, apoi, farimitele acestea pe piatra de porfir si freaca-le cu apa; dupa aceea, ia o sita acoperita, cum au spiterii, pentru dat prin ea mirodeniile, si cerne-le, si freaca-le apoi din nou, fi nu uita ca, cu cat le freci mai mult, cu atat albastrul va iesi mai marunt, ca o pulbere, dar nu atat de frumos, atat de aprins, fi de o culoare atat de neagra; numai ca insusirea aceasta, de a fi ca o pulbere, este mai folositoare ininiaturittilor, decat oricare alta; mai este folosit la vesminte, ca sa bata in alb.
Cand ai terminat de facut pulberea, ia de la spiteri sase uncii de rasina de pin, trei uncii de masiic, trei uncii de ceara noua, pentru fiecare livra de lapis lazzari. Pune toate lucrurile acestea intr-o ulcica noua si fa-le sa se topeasca impreuna. Pe urma, ia o bucata de panza alba de in, si trece lucrurile acestea prin ea, intr-un lighenas de sticla. Apoi, ia o livra din pulberea de lapis lazzari, si amestec-o din nou, bine de tot, impreuna cu lucrurile acestea, si fa din ele o pasta in care sa fie cuprinse toate substantele aratate. Iar, pentru a putea framanta pasta asta, ia ulei de saminta de in si tot timpul unge-ti bine mainile cu el. Trebuie sa pastrezi pasta aceasta cel putin trei zile si trei nopti, framantind-o putin in fiecare zi; fi nu uita ca o poti pastra cincisprezece zile, o luna chiar, cat vrei. cand te-ai hotarat sa pregatesti albastrul, urmeaza metoda aceasta: fa doua bete dintr-o stinghie tare, nici prea groasa, nici prea subtire; si fiecare sa fie lung de cite un picior, si rotunjeste-le bine, de la un capat la altul, si lustruieste-.
Pe urma, ia pasta pusa la pastrare in lighenusul de sticla, si pune peste ea aproape un castron de lesie caldi-cica; si cu aceste doua bete — cite unul in fiecare mana —, intoarce, rasuceste, amesteca pasta aceasta in toate chipurile, intocmai cum framanti cu mainile aluatul de piine. Dupa ce ai facut in felul acesta si vezi ca lesia a ajuns de un albastru desavarsit, rastoarn-o intr-un alt castronas de sticla, si pune peste pasta aceeasi cantitate de lesie, si framanta pasta, ca mai inainte, cand si lesia aceasta s-a facut albastra, rastoarn-o intr-un alt castronas de sticla, si fa tot asa mai multe zile, pana cand pasta ajunge sa nu mai coloreze lesia; atunci poti s-o arunci, ca nu mai este buna. Pe urma, asaza dinaintea ta, pe masa, toate castroanele acestea, in randuiala: adica, prima, a doua, a treia, a patra operatie, urmand ca la fiecare, tor pe rand, sa amesteci letia cu albastrul care, din cauza greutatii sale, se va fi lasat la fund; si-n felul acesta vei cunoaste taria albastruiul din diferitele operatii. Hotaraste in sinea ta cite feluri de albastru vrei sa faci: sau trei, sau patru, sau sase, sau cite vrei, atragindu-ti insa luarea-aminte ca primele operatii sunt cele mai bune, dupa cum primul castron este mai bun decat al doilea. Si astfel, daca ai optsprezece castroane (de operatii) si vrei sa faci trei feluri de albastru, ia sase castroane, amcsteca-le impreuna, si punc-le intr-un singur castron: si acesta va fi un fel. Si tor asa fa cu celelalte. Dar tine minte ca-n primele doua castroane se afla cel mai bun lapis lazzari, si ca acest albastru face opt ducati uncia, si ca cele din urma sunt mai proaste decat cenusa.
Cu timpul vei invata sa nu strici albastrurile si sa le deosebesti pe cele bune de cele proaste. In fiecare zi scurge lesia din castroane, pana cand albastrurile se usuca. Atunci cand s-au uscat bine, dupa impartelile pe care le-ai facut, pune-le in bucati de piele, sau in basici, sau in pungi. Daca piatra aceasta de lapis lazzari nu va fi destul de buna, sau daca dupa ce ai frecat aceasta piatra, albastrul nu va iesi bogat, nu te nelinisti, caci am sa te invat cum sa-i dai putina culoare. Ia un pic de cosenila pisata, si un pic de bacan; fierbe-le impreuna, dar mai intai riciie bacanul, sau rade-l cu un geam. Apoi, fierbe-le impreuna cu lesie si cu un pic de alaun de roca. cand fierb, si vezi ca s-au facut de un rosu aprins, mai inainte de a fi scos albastrul din castron (dar uscat de lesie), toarna peste ele putina cosenila si putin bacan, si cu degetul amesteca bine lucrurile acestea si lasa-ie sa stea sa se usuce, fara a fi puse la soare, sau la foc, sau la aer.
Cand amestecul acesta s-a uscat, pune-l intr-o bucata de piele, sau intr-o punga, si lasa-l sa stea linistit, ca este bun si gata pentru lucru. Si nu uita ca-ti trebuie o mare indeminare pentru a sti sa-l faci bine. Si afla ca-i o indeleinicire mai degraba pentru fete tinere si frumoase, decat pentru barbati, si asta fiindca ele stau tot timpul in casa, sunt staruitoare, si au mainile gingase. Fereste-te, in schimb, de femeile batrane. cand vrei sa lucrezi cu acest albastru, ia din el atat cat iti trebuie, si daca ai de facut vesminte si vrei sa le scoti in relief partile luminoase, trebuie sa-l freci putin pe piatra obisnuita; iar de vrei sa faci numai fonduri, trebuie sa-l amesteci foarte putin pe piatra, insa totdeauna apa sa fie foarte curata si piatra bine spalata si curata-iuna. Si daca albastrul iese murdar (din nimic), ia un pic de lesie, sau apa curata, toarn-o in vas, si amesteca din nou totul impreuna; fa aceasta de doua sau de uei ori, si albastrul va II bine curatat. Nu-ti vorbesc despre temperele potrivite iul, deoarece mai incolo am sa-ti arat cu de-amanuntul toate temperele nimerite fiecarei culori: pe panou, pe zid, pe fier, pe hartie, pe piatra, pe sticla.
* Notă: Cennino Cennini - Tratatul de pictura, Editura Meridiane, 1977