Pentru ca omul ramane "zoon" — fiinta vie nu gand abstract. Porint din natura spre cultura. Dar n-a parasit natura. Si n-o va putea nicicind parasi. Are nevoi biologice stringente, printre care nevoia de aer, de apa, de hrana, nevoia de somn (de odihna in general). La acestea se mai adauga si nevoia unei activitati specific umane, a unei activitati sociale. Greseala de a se considera numai "politikon" neglijind "umilitorul" "zoo".
Se plateste scump: suprasolicitare, surmenaj intelectual si fizic, otravire mai mult sau mai putin lenta de pe urma poluarii mediului. Cunoaste-te pe tine insuti" indemna socrate. suntem chemati, fara indoiala, sa cunoastem si sa transformam lumea, sa trasam indraznete (. Dar stiintifice, nu fanteziste) planuri de perspectiva. suntem chemati, pe buna dreptate, sa ne autodepasim, sa ne auto transformam. Nu poti transforma decat ceea ce cunosti. Nu vom atinge niciodata perfectiunea.
Dar avem datoria sa ne apropiem necontenit de ea. Exista si aici resurse care se cer valorificate. Omeneste valorificate. Spre binele omului si al societatii noastre in ansamblul ei. De la "cogito ergo su" la transformarea revolutionara a lumii in fiecare clipa in noi se nasc si mor idei. Soarta lor ne ingrijoreaza insa mai putin decat soarta trupului nostru. Idei intregi, fragmente de idei, cioturi, idei infirme, complexate, idei care au dus-o greu, care s-au razboit cu altele mai artagoase, mai putin generoase, idei mutilate, debile mintal, analfabete, idei-prejudecati, idei caraghioase, idei modeste, idei nobile, idei curajoase, idei-lu-mina, idei-forta, idei-demiurg — iata o lume complexa, schimbatoare, pieritoare care ne asalteaza intr-una, ne asediaza mereu, in somn, in timpul prinzului, la lucru sau la plimbare.
Stim sau nu stim de ele — dupa cum am fost invatati, dupa cum ne-am obisnuit. Unii dintre noi, mai atenti cu ideile, purtam in buzunar foi albe pe care sa le prindem din zbor, sa le notam, sa le disciplinam, sa le retinem. Altfel uitarea vine repede. Uitarea si indiferenta ucid deopotriva ideile. Asa cum II ucid si pe oameni. Dar este de ajuns un suflet cald, primitor, ca ideile cele bune sa ramana, sa germineze bogat, sa dea rod, trans-formindu-le si pe celelalte. Binecunoscutul festival "cin-tarea romaniei" este o vatra calda, larga, primitoare, un climat anume creat pentru idei si formele lor de expresie, ca ele sa se simta bine, sa infloreasca amplu, dezinvolt, sa tinda mereu catre adevar, frumos, spre tot mai binele omului).
In aceasta lume ozonata de idei si de nuante, fertilizata de fapte, omul nu-si poate baga capul in nisip ca strutul facand abstractie de ele, incercand sa nu le vada, sa nu le simta, sa nu le cultive la randu-i, sa traiasca "linistit" asa cum II recomanda unii "ganditori" din lumea capitalista: in deplin acord cu "natura" sa si cu "blestemul" care apasa deasupra-i. Noi stim, am dovedit-o. Ca sta in puterea omului, in insasi natura sa, sa transforme, sa perfectioneze societatea, natura si — nu in ultimul rand — propria sa "natura". Dar exista si pericolul vorbelor goale, al ideilor-iluzii de adevar si de fapta, exista pericolul unei inflatii de pseudoidei, care tot atat de lesne cum se "umfla" se si sparg si nu mai ramane nimic din ele dupa asa cum nu mai ramane nimic din multicolorele baloane de sapun. Jocul "de-a ideile" nu este chiar atat de inofensiv ca jocul cu baloanele. Ca cugeta poate fi un exercitiu. E folositor un astfel de exercitiu?
Toate exercitiile pot fi folositoare cu conditia sa nu se transforme in scop in sine. Ca cugeta poate fi o moda. Cei care nu sunt capabili — dintr-un motiv sau altul — sa traduca o idee in fapt se intrec pe ei insisi in a lua ochii cu producerea neobosita a cat mai multe idei multicolore, idei goale de continut. Ca jongla cu promisiuni — mai mult sau mai putin la intamplare — cu planuri, proiecte, teorii, idei care se bat cap in cap, fara a-ti cristaliza o conduita personala, un mod de a te purta si a gandi consecvent cu tine insuti, tradeaza tot atita lipsa de grija, de responsabilitate pentru dezvoltarea armonioasa, normala a propriului creier ca si cealalta extrema: indiferenta, ingratitudinea, raceala fata de idei. Pentru ca, de fapt, exprima unul si acelasi lucru: ignorarea nevoii de adevar, de unitate in complexitate si de consecventa a creierului.
* Notă: Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman, Editura Albatros, 1977