Una este sa exprimi clar o idee si alta s-o determini sa afecteze imaginatia. Daca desenez un palat sau un templu, sau un peisaj, infatisez o idee foarte clara asupra acestor obiecte ; dar pe de alta parte tinand seama de efectul de imitatie care este si el ceva — desenul meu poate in cel mai bun caz sa impresioneze in masura in care ar fi impresionat in realitate si palatul, templul sau peisajul respectiv. Pe de alta parte, cea mai vie si cea mai insufletita descriere verbala pe care o pot oferi nu poate genera decat o idee obscura si imperfecta despre aceste obiecte ; in schimb s-ar putea sa am capacitatea de a stirni o emotie mai puternica prin descrierea pe care o fac decat poate stirni cel mai artistic tablou. Aceasta experienta isi demonstreaza neincetat adevarul. Modul cel mai corespunzator de a transmite impresiile si efectele mintii de la un om la altul il reprezinta cuvintele ; toate celelalte metode de comunicare au diferite deficiente ; iar claritatea imagisticii este atat de departe de a fi absolut necesara pentru a influenta simtamintele, incat se poate spune ca acestea pot fi inriurite intr-o masura considerabila fara infatisarea vreunei imagini, doar prin folosirea anumitor sunete adaptate scopului respectiv ; lucru pe care ni-l dovedeste in suficienta masura efectul puternic si indeobste recunoscut al muzicii instrumentale. In realitate, marea claritate nu contribuie decat in mica masura la impresionarea afectelor, Intrucat este oarecum dusman tuturor tipurilor de entuziasm. Exista doua versuri in arta poetica a lui ho-ratiu care par sa contrazica aceasta opinie si tocmai de aceea am sa-mi mai dau putina osteneala s-o lamuresc.
Versurile respective sunt: segnius irritant animos demissa per aurem quam que sunt oculis subjecta fidelibus. Ceea ce vine prin ureche mai putin misca mintea decit lucrurile ce vin prin (credinciosii) ochi. La aceasta abatele du bos aduce o critica, el acordind picturii preferinta asupra poeziei in ceea ce priveste stirnirea pasiunilor ; in sipe-cial datorita mai marii claritati a notiunilor pe care le infatiseaza: parerea mea este ca acest excelent judecator a fost impins catre aceasta greseala (daca o fi o greseala) de catre propriul sau sistem, fata de care eroarea este mai putin mare, mai justificata, decat imi inchipui ca ar putea fi fata de experienta reala. Cunosc multi oameni care admira si iubesc pictura, si care totusi privesc obiectele admiratiei lor din aceasta arta cu destula raceala, fata de caldura aceea cu care-i insufletesc operele poetice sau retOrice efectiv impresionante. Printre oamenii de rand n-am putut observa niciodata ca pictura ar avea vreo influenta asupra pasiunilor lor. Este adevarat ca picturile de inalta clasa, ca si poeziile excelente, nu sunt intelese de foarte multi oameni din acest mediu. Dar este absolut sigur ca pasiunile lor sunt atitate in mare masura de vreun predicator fanatic, de baladele populare din ciclul chevy chase, de cele despre copiii parasiti in padure sau alte mici poezii ori basme populare raspandite in aceasta parte a societatii.
Nu cunosc tablouri — proaste sau bune — care sa produca un efect similar. Asadar, poezia, in ciuda obscuritatii sale, are o putere mai generala si mai eficace asupra pasiunilor decat cealalta arta. Si cu cred ca exista in natura suficiente motive pentru care ideea obscura, atunci cand este transmisa in mod corespunzator, sa impresioneze mai puternic decat cea clara. Tocmai necunoasterea lucrurilor de catre noi ne starneste admiratia si in general ne atita patimile. Factorii cognitivi, cunostintele de un fel sau altul reduc substantial chiar si efectul cauzelor celor mai impresionante. Asa se intampla cu vulgul si toti oamenii sunt la fel ca vulgul in toate' domeniile in care nu se pricep. Ideile de eternitate si infinitate se numara printre cele mai impresionante de care dispunem si totusi nu exista probabil vreun lucru pe care sa-l intelegem mai putin decat infinitatea sau eternitatea.
Si nicaieri nu intalnim o descriere mai sublima a acestui lucru decat aceea celebra a lui milton, unde ne ofera un portret al satanei cu o demnitate perfect adecvata subiectului respectiv: el, mai presus de ei si prin statura, si prin infatisa геа-i predomina, precum un turn ; faptura lui nu-si pierde splendoarea toata, dintru inceputuri. Nu pare mai putin ca un arhanghel cazut — prea plinul slavei scapatate-i. Addison scrisese despre balada chevy chase in numerele 70 si 74 ale revistei spectator. Ca soarele, abia nascut, cand, tuns de razele-i, priveste curmezis incetosata mare — sau asemeni cu soarele ce-i sta in spate lunii, eclipsa mohorita raspindind amurg de groapa peste jumatate din semintii, cu spaimele schimbarii rau tulburindu-i pe monarhii lumii. Iata un tablou de o mare noblete. Si in ce consta acest tablou? In imagini — un turn, un arhanghel, soarele care rasare printre ceturi, o eclipsa, ruina unor monarhi si revolutionarea unor regate.
Mintea este impinsa repede dincolo de limitele ei-normale de catre o multime de imagini marete si confuze, care ne impresioneaza tocmai pentru ca sunt aglomerate si nedeslusite. Intr-adevar. Separati-le si veti pierde o mare parte din maretia lor; imbinati-le si negresit veti pierde claritatea lor. Imaginile plasmuite de poezie sunt intotdeauna din genul acesta obscur ; cu toate ca in general efectele poeziei nu trebuie in nici un caz sa fie atribuite imaginilor pe care le genereaza ; acest punct il vom examina pe larg mai departe. Dar pictura — daca lasam la o parte placerea imitatiei — ne impresioneaza pur si simplu prin imaginile pe care le infatiseaza ; si chiar si in pictura, o judicioasa obscuritate a anumitor lucruri contribuie la efectul general al tabloului ; pentru ca in pictura imaginile se aseamana perfect cu cele din natura ; iar in natura imaginile intunecate, nedeslusite, nedefinite, exercita o putere mai mare asupra fanteziei pentru a genera pasiunile mai puternice decat imaginile cu contururi clare si bine definite. Pentru o alta interpretare a acestui pasaj. Unde si cand se poate aplica in practica aceasta observatie si cat de departe poate fi ea extinsa, se va deduce mai usor din natura subiectului, din circumstantele respective decat din Orice reguli pe care le poate oferi cineva.
Sint constient de faptul ca aceasta idee a intampinat oarecare opozitie si are inca multe sanse de a fi respinsa de numerosi oameni. Sa consideram insa ca aproape nici un lucru nu ipoate impresiona mintea prin maretia sa, ceea ce nu duce la nici un demers catre infinitate ; lucru pe care nu-l poate face nimic, atita vreme cat II putem percepe limitele ; dar a vedea un obiect in mod deslusit si a-i percepe limitele este unul si acelasi lucru. Asadar, a spune o idee clara inseamna a spune o idee marunta. Exista un pasaj uluitor de sublim in cartea lui iov, si caracterul sau sublim se dato-reste in special teribilei nesigurante a lucrului descris: "in spaimele care vin din nalucirile noptii, atunci cand somn adanc se lasa peste oameni, cutremur m’a apucat si fiori mi-au scuturat toate oasele. Atunci un duh a trecut prin fata mea ; tot parul mi s’a sbarlit de groaza i a stat drept in picioare, dar n’am stiut cine este, o umbra este inaintea ochilor mei si aud o cantare. Cineva scria: "obscuritatea, observa autorul nostru, contribuie la senzatia de sublim, lucru care este fara indoiala pe deplin justificat ; dar de aici se trage concluzia gresita ca claritatea imagisticii nu este necesara pentru a impresiona afectul ; cu siguranta insa ca nimic nu poate sa ne miste daca nu sugereaza mintii vreo idee... autorul nostru... combate opinia abatelui du bos... desi cu siguranta ca motivul pe care il ofera nu este dintre cele mai bune: el prefera poezia datorita obscuritatii acesteia. De fapt ar trebui sa-i se acorde precadere datorita limpezimii sale mai mari, reverberatiilor ei, faptului ca are libertatea de a selecta o paleta mai larga de imprejurari pentru a-si etala elementele intr-un mod mai viu si mai izbitor".
In the "monthly paper" gasim urmatoarea nota: "caracterul deslusit al imaginilor a fost intotdeauna socotit a genera sublimul..."
* Notă: Burke, Edmund - Despre sublim si frumos, Editura Meridiane, 1977