De altfel, observa stefan odobleja, "dihotomia se regaseste peste tot in stiintele matematice41. RReluand schema diviziunii dihotomice pentru functiile superioare ale creierului omenesc, ea ar arata astfel: si iata cum "scheme" matematice, logice, pot fi regasite intr-un domeniu complex ca psihologia, "consonante" de acest fel putind fi sesizate ca atare de catre creierul omenesc si intre alte domenii. In consecanta, unele importante operatii ale cunoasterii pot fi explicate prin prisma "consonantei"; analiza poate fi considerata dupa stefan odobleja — drept "disociere prin slaba consonanta", iar sunteza ca o "fuziune prin puternica consonanta". Gratie "consonantei" care exista intre categorii de procese si fenomene, acestea se pot "modela". Se pot schita scheme mai mult sau mai putin functionale, care reproduc esentialul, considerat astfel dintr-un anumit punct de vedere. Aceste "scheme" pot fi apoi folosite, de catre "subiectul cunoscator", aplicate — in masura in care ele si realitatea permit aceasta — in cu totul alte domenii. Modelindu-se" unele activitati cerebrale au fost create calculatoarele.
Dintotdeauna omul a avut tendinta de a "modela", de a reproduce unele trasaturi ale realitatii inconjuratoare, pe modele "consonante14 — spune autorii] citat. Iata, de pilda, un model pentru mecanismul de formare a unei abstractii: abstractia rezulta dintr-un fenomen aciclic care se blocheaza intr-unui ciclic — intuitia aparand aici ca un proces care se implineste intr-un "cerc vicios". Prin "cerc vicios" odobleja intelege ceea ce numim nci astazi "bucla de reactie". Altruismul este, dupa el, un egoism in conditiile unor "cercuri vicioase". Ne vom mai ihtilni cu o idee asemanatoare, in alt capitol. Rostul activitatilor estetice ale unui individ uman este vazut, pe de alta parte, in "inlaturarea cercurilor vicioase inutile". Actiunea unor bucle de reactie domina procese ca: imaginatia, intuitia si chiar sunteza (odobleja, ca si alti precursori romani ai ciberneticii — dintre care citam pe inginerul paul postelnicu, medicul daniel danielopolu — s-a ocupat in mod deosebit de conexiunile inverse (termenul in limba engleza este "feed-back" — alimentare indarat) ce stau la baza buclelor de reactie.
Aceste "one-xiuni sau reactii (despre care astazi stim ca pot fi negative, faciliteaza "raspunsuri" cu sens opus celor initiale socotite ca principalele si pozitive, care amplifica actiunea centrala, constituind adevaratele "cercuri vicioase", in acceptia actuala a termenului) pot fi vinovate de declansarea bolilor. Tratarea bolii trebuie sa inceapa cu anularea buclei de reactie care a dezechilibrat organismul si sa continue cu redresarea acestuia prin intermediul unei alte bucle de reactie. Odobleja extinde aceste consideratii la integrarea sociala a individului uman: "printr-un mecanism ce presupune reversibilitatea (derivata ea insasi din consonanta) apare tendinta de a deveni asa cum esti considerat de cei din jur sau cum te consideri tu insuti". La mdemina intregului proces educativ sta manevrarea inteligenta a acestor doua "bucle de reactie" in vederea formarii unei personalitati armonioase, pusa eficient in slujba dezvoltarii sale, si a intregii societati. Imaginatia, sunteza introduc in sfera conceptuala elemente inexistente anterior, sub influenta unor reactii interne, printr-un proces de autoregenerare. Imaginatia este definita de stefan odobleja drept o "stare de consonanta" predominanta, stare de evocare, inlantuire de consonante. Arta creatiei ar fi, dupa el, "stiinta gasirii sau generarii de noi consonante intre ganduri (concepte) sau intre lumea exterioara si concepte1'.
Aceasta "arta a "creatiei" sau, mai precis, o parte a ei mobilizeaza toate capacitatile de natura psihica,. Dar poate mobiliza si numai modelele fizice ale respectivei activitati. Modelarea prin sisteme fizice, nu doar mecanice, face posibila mecanizarea unei importante parti din activitatea creatoare. Astfel ajunge stefan odobleja, dupa o demonstratie ampla, riguroasa, originala, la importanta concluzie ca "o buna parte a genialitatii este de natura tehnica. Aceasta parte noi o putem intelege si invata". Autorul este de parere ca tot mai mult din aceasta "parte" se cere transferata calculatorului care, De altfel, constata el, si-a facut o buna intrare in lume. Asteptam cu nerabdare — spune st. odobleja — masinile de filosofat, masinile de inventat, masinile de definit, masinile de clasificat etc.
De ce aceasta arzatoare nerabdare? Odobleja vrea cumva sa umileasca omul, doreste sa-l vada cat mai grabnic inlocuit de masini? Iata ce raspunde tot el la intrebarea "ce anume s-ar obtine prin mecanizarea unor procese intelectuale": "1) in primul rand, o mare este momie intelectuala, un mare progres in igiena cerebrala a intelectualilor; 2) in al doilea rand, o crestere considerabila a randamentului gandirii, productivitatea acesteia (deci eficacitatea) putindu-se insuti".
* Notă: Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman, Editura Albatros, 1977