Frumusetea se intemeiaza pur si simplu pe placerea propriu zisa

Singurul lucru care ar putea sa se inter-puna si sa ne alunge placerea este ca asemenea fiinte, oricat de bine facute, sunt neobisnuite si deci sunt adeseori considerate monstruoase. Ceea ce este mare, urias, chiar daca este intru totul compatibil cu sublimul, contravine frumosului. Este imposibil sa ne inchipuim cum cineva s-ar putea indragosti de un colos. cand dam friu liber imaginatiei noastre in visuri romantice, ideile pe care le asociem in mod firesc acestei marimi sunt cele de tiranie, cruzime, nedreptate si toate lucrurile oribile si abominabile. Ni-l inchipuim pe urias dand iama prin tara, jefuindu-l pe calatorul nevinovat, iar apoi ghiftuindu-se cu carnea lui: asa sunt polifem, cacus si altii, care fac o figura atat de impresionanta in basme si in poemele eroice. Evenimentul la care participam cu cea mai mare satisfactie il constituie infringerea si uciderea lor. Nu-mi aduc aminte ca dintre nenumaratele morti de care este plina iliada, sa ne fi induiosat caderea vreunui personaj remarcabil prin statura si puterea sa uriasa ; si de fapt nici nu s-ar zice ca autorul — atat de priceput in cele omenesti — ar fi avut vreodata intentia de a ne starni asemenea sentimente.

Ne induioseaza simoisius, in floarea tineretii sale fragede, despartit de parintii lui, care tremura din pricina curajului mult peste masura puterii sale ; ne induioseaza altul pe care razboiul il smulge din proaspetele imbratisari ale tinerei si frumoasei sale mirese, si care nu se pricepe la mestesugul armelor ; acestia ne topesc inima prin moartea lor prematura. In ciuda numeroaselor trasaturi frumoase pe care i le-a daruit homer in ceea ce priveste infatisarea, si in ciuda numeroaselor mari virtuti cu care i-a impodobit mintea, abile nu ne poate face niciodata sa-l indragim. Se poate observa ca homer le-a impartit troienilor — a caror soarta a menit-o el sa ne stirneasca mila — mult mai multe virtuti sociale agreabile decat grecilor lui. In ceea ce-i priveste pe la polifem, fiul lui poseidon, era unul dintre ciclopi. Odiseus (ulise) l-a orbit — (odiseea, cantul ix, versurile 106 si urmatoarele). Uriasul cacus, fiul lui vulcan traia intr-o pestera de pe colina aventina. El fura si ascundea in pestera lui vite de ale lui hercule care, cand i-a descoperit ascunzatoarea l-a ucis.

Sentimentul pe care doreste sa-l stirneasca este compatimirea ; compatimirea este un sentiment intemeiat pe dragoste ; si aceste virtuti mai mici — si daca mi se permite s-o spun — domestice, sunt cu siguranta cele mai agreabile. Dar pe greci el i-a facut cu mult superiori troienilor in virtutile politice si militare. Sfaturile tinute de priam sunt slabe; relativ slabe sunt si bratele lui hector; curajul lui este mult inferior celui al lui ahile. Si totusi, noi il iubim pe priam mai mult decat pe agamemnon, iar pe hector mult mai mult decat pe ahile, invingatorul sau. Admiratia este sentimentul pe care homer vroia sa-l trezeasca in favoarea grecilor, si a izbutit s-o faca acordindu-le virtutile care au prea putina legatura cu dragostea. Aceasta scurta digresiune nu este poate prea departe de telul nostru, care este de a arata ca obiectele de mari proportii sunt incompatibile cu frumusetea, cu atat mai incompatibile cu cat sunt mai mari; in schimb cand cele mici sunt lipsite de frumusete, nu proportiile lor sunt de vina. Despre culoare.

In privinta culorii, diversitatea merge aproape la infinit; dai' principiile stabilite la inceputul acestei parti a eseului nostru sunt indestulatoare pentu a explica efectele tuturor precum si efectele agreabile ale corpurilor transparente, indiferent daca sunt fluide sau solide. Sa presupunem ca privesc o sticla de bautura care nu este limpede, de culoare rosie sau albastra: razele albastre sau rosii nu pot trece direct prin ochi, ci sunt oprite brusc si in mod inegal de interventia micilor corpuri opace care, fara nici un fel de pregatire, modifica impresia si, mai mult, decat atit, o preschimba intr-una de natura dezagreabila, conform principiilor expuse in sectiunea a xxiv. Dar cand raza trece fara o asemenea impotrivire prin pahar sau bautura — perfect transparente — lumina se mai indulceste in decursul acestei treceri, care o face chiar mai agreabila ; iar licoarea ce reflecta in mod egal toate razele propriei sale culori, are asupra ochiului efectul pe care il au si corpurile opace netede asupra vazului si pipaituluily. Asadar, in cazul de fata, placerea este pricinuita de moliciunea luminii transmise si de uniformitatea luminii reflectate. Aceasta placere poate fi sporita de principiile comune altor lucruri, daca forma vasului care contine lichidul transparent variaza in mod atat de judicios incat sa puna in evidenta treptat culorile, slabite sau intarite in asa fel incat sa poata fi schimbate intre ele, cu toata acea varietate pe care o va sugera stiinta mesterului. Daca trecem in revista tot ceea ce s-a spus despre efectele ca si despre cauzele amindurora, se va vedea ca sublimul si frumosul sunt cladite pe principii foarte diferite si ca efectele, impresiile create de ele sunt la fel de deosebite: maretia se intemeiaza pe groaza, care, modificata fiind, genereaza in mintea noastra emotia pe care am numit-o uimire ; si stirneste in sufletul nostru sentimentul numit dragoste. Cauzele lor au alcatuit subiectul acestei a patra parti a cercetarii noastre.

Aceasta ilustrare datoreaza mult lecturilor lui burke despre experimentele cu lumina si culoarea facute de newton si descrise in optica sa (un exemplar din aceasta carte a lui newton, editia din 1730, precum si un exemplar din teoria luminii si culorilor, editia 1742: figureaza la numarul 325 in catalogul bibliotecii lui burke, vinduta la licitatie).

* Notă: Burke, Edmund - Despre sublim si frumos, Editura Meridiane, 1977