In fiecare moment avem de luat o decizie. Multe, foarte multe "decizii" sunt luate la nivelele inferioare din creier. Nu sunt decizii adevarate, pentru ca centrii respectivi n-au de ales intre mai multe variante posibile. sunt raspunsurile instinctive, reflexele neconditionate; tot la nivel inferior sunt si acele lanturi de reflexe conditionate declansate automat (in care implinirea fiecarui act reflex declanseaza urmatorul act reflex) pe care le numim "stereotipuri dinamice" si le folosim intens (de la zilnica pregatire pentru plecarea la scoala, de pilda, si pana la exercitarea unei meserii). In situatiile noi, intervine lobul frontal. El are intotdeauna de ales intre solutii "comode" si solutii "de pionierat". Singur decide ce fel de solutii se potrivesc situatiei date.
Uneori este cu totul deplasat sa descoperi "Oul lui Columb", ceva ce de mult a fost descoperit si aplicat cu folos; alteori, dimpotriva, este nepotrivit sa accepti cai batatorite. Ca adopta si aplica o solutie noua se insotesc, uneori, de un mare consum de energie. Gasirea ca si realizarea noului cer intotdeauna energie. Oameni lipsiti de energie nervoasa, psihica, nu pot activa cu succes pe aceste tarimuri. Uneori, ei — lipsiti nu doar de energie, ci si de unele atribute etice — incearca sa impiedice si pe altii s-o faca. Mijlocul — meschin — este mereu acelasi: secatuirea de energie a creierului pornit spre nou (dirijarea acesteia spre activitati mai putin creatoare). Tot astfel pare a proceda si religia: canalizeaza energia psihica spre imitatii si conformisme promitind in schimb oamenilor "fericirea vesnica" (Orice proces de invatare — s-a dovedit si la animale de experienta si la om — este favorizat de oferirea unei recompense — satisfacand nevoi biologice sau nevoi spirituale in functie de gradul de dezvoltare psihica a individului).
Contactul complex cu lumea din jur, care in scoala se poate realiza prin intermediul acelui triunghi de aur invatam int-cercetare-productie, ofera baze nu numai pentru insusirea unei meserii dincolo de nivelurile "stereotipurilor dinamice" — insusirea ei ca stiinta si ca arta — ci si pentru complexa activitate asociativa a creierului. Cu atat mai mult se pune accentul pe aceasta astazi la noi, cu cat oamenii muncii, din ce in ce mai departe de situatia de simpli producatori, de executanti supusi, ca proprietari si beneficiari ai muncii lor sunt tot mai intens solicitati in conducerea destinelor tarii, in proiectarea viitorului, in realizarea — cu mult peste asteptarile formatiunilor economico-sociale anterioare — a fericirii omului aici pe pamant nu intr-un iluzoriu "paradis. Pentru indeplinirea acestor sarcini, fara precedent in istoria de pana acum a umanitatii, se cere cu necesitate evitarea oricarui "rebut uman’1, deprinderea fiecarui membru al societatii noastre, inca de foarte timpuriu, "sa gandeasca singur". Sa promoveze noul. Ce este in concluzie, inteligenta? (. Dar procesul nu este de loc simplu si comporta nivele diferite ale "asimilarii") completata, obligatoriu, de "acomodarea", "adaptarea" perpetua a fiintei umane la structurile lumii obiective (.
Dar prin "adaptare", la nivele superioare de inteligenta, va trebui sa intelegem si transformarea conditiilor care transforma omul). Cite ceva despre somn de mai multa vreme stim ca somnul reprezinta o inhibitie corticala generalizata. Visul se produce, dupa Pavlov, pentru ca in oceanul celulelor aflate in inhibitie apar "insule" de activitate cerebrala. Intre punctele aflate in excitatie se stabilesc legaturi ad-hoc. Legaturi lipsite de coerenta si de realism — singurul motiv al reunirii lor fiind faptul ca nu erau in inhibitie. De aici aspectul bizar, inconsistent, fantastic al viselor noastre. Neurofiziologii au stabilit ca exista mai multe faze ale somnului; ca visul apare in asa-numita faza paradoxala (cind electroencefalografele inregistreaza o anumita activitate a creierului, iar acesta reactioneaza neasteptat de puternic la stimuli neinsemnati).
Tot ei au stabilit ca visul este un fenomen care se repeta ciclic si apare constant in somnul vietuitoarelor aflate pe scara evolutiei de la pasari in sus. Achizitionata, deci, relativ recent — pasarile vor fi visind intr-adevar "malai"? — insusirea de a visa pare a fi deosebit de necesara progresului in lumea vie daca s-a transmis de la pasari la mamifere castigand mult in complexitate si in colorit la fiinta umana. Deci toti visam. Daca ne trezim imediat — stim si ce anume; daca reincepem un nou ciclu de somn — uitam si ca am visat. Inregistrarea visului de catre memorie nici nu pare o inregistrare ci mai mult un ecou intr-atat dureaza de putin amintirea lui.
* Notă: Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman, Editura Albatros, 1977