Freud a inceput sa faca psihologie practica si aplicata, inainte de a studia amanuntit psihologia teoretica, ferindu-se astfel de prejudecatile din tratatele savante neputandu-se, insa, feri, dupa cum vom vedea, de unele din propriile sale prejudecati. Oricite exagerari, unilateralitati, am fi dispusi sa-i reprosam, in cele din urma, lui sigmund freud pentru felul in care si-a dezvoltat teoria, intentiile cu care a pornit la drum, faptul ca a procedat riguros stiintific, ca a gin-dit determinist — constituie cateva dintre meritele lui prime si fundamentale. La urma urmei de ce ne intereseaza pe noi psihanaliza? - veti zice. Din care ratiuni practice? Noi nu suntem medici, speram sa nu fim nici bolnavidar, oare psihanaliza, s-a multumit sa ramana o "simpla" metoda de tratament "a unor boli nervoase"? Psihanaliza a devenit repede o moda.
Unii au sustinut-o fara rezerve, altii au combatut-o fara remuscari. Datorita eforturilor unor cercetatori de prestigiu, insa, a continuat sa se dezvolte, multe dintre cuceririle ei depasind astazi teritoriile medicinei (daca acestea vor fi fiind cumva bine delimitate), dezlipindu-si eticheta pe care era scris sumar: "metoda de tratament". Depasirile, s-o recunoastem, s-au facut chiar din start. Sa urmarim cateva. La nivelul muncii de cercetare, freud nu s-a multumit, in abordarea sistematica a inconstientului uman, cu observarea bolnavilor propriu-zisi. Primele capitole ale lucrarii sale intitulata introducere in psihanaliza sunt consacrate asa-numitor acte ratate, acte deturnate de la tinta lor initiala "die fehlleistungen", colectionate, in numar extrem de mare, din conduita oamenilor normali, din viata cotidiana. Ca sa fie consecvent cu sine insusi, freud a descris pe baza loг o intreaga "psihopatologie" a vietii cotidiene.
Dar noi, astazi, putem constata ca majoritatea nu sunt patologice). Sa vedem mai intai despre ce este vorba. Freud a analizat imprejurarile in care un cuvant este scris, rostit, citit sau auzit in locul altui cuvant, in prezenta unor simturi normale, a unui aparat fonatoriu perfect. Aceste fenomene el le numeste "lapsusuri", "falsa lectura" sau, respectiv, "falsa auditie". O alta serie de fenomene studiate de el o constituie cea in care intervine uitarea (nu cea durabila, ci uitarea de moment), a unui nume sau a ceea ce avem de facut in clipa respectiva, lucruri despre care ne amintim cu toata claritatea mai tarziu. La fel de importanta este si seria imprejurarilor in care nu gasim, oricat am cauta, un obiect despre care stim ca l-am randuit bine undeva sau acelea in care pierdem obiectul "uitind de el", il scapam din mana pe neasteptate, il stricam, il spargem. Ne impresioneaza sau nu micile noastre uitari zilnice?
Poate — in masura in care pierdem un obiect de valoare. Dar merita ele cumva mai multa atentie? Psihanaliza crede ca da. Materialul observatiilor ei — spunea freud — este constituit, in cea mai mare parte, din aceste fapte cu aparenta de amanunte, pe care celelalte stiinte le indeparteaza din studiu ca fiind total nesemnificative, din aceste rebuturi ale lumii fenomenale. Dar daca le-ati ignora, ati cadea in greseala confundarii importantei problemelor cu pregnanta semnelor. Nu exista oare atitea lucruri importante care, in anumite conditii si in anumite momente, se manifesta numai prin cateva semne foarte slabe? Imi va fi usor sa va dau un singur exemplu: nu dupa unele imperceptibile semne aflati dumneavoastra, tinerii, ca ati castigat simpatia cuiva?
Asteptati oare, ca sa fiti siguri, o declaratie explicita a persoanei sau ca ea sa se arunce cu efuziune de gatul dumneavoastra? Nu va este de-ajuns, pentru inceput, o privire furisa, o miscare usoara, o stringere de mana ceva mai prelungita? Si daca, in calitate de magistrat, participati la anchetarea unei crime, va asteptati ca faptasul sa-si fi lasat la locul crimei fotografia si cartea de vizita ca sa-l puteti gasi sau va sunt suficiente, pentru a descoperi identitatea persoanei, cateva urme doar, adesea slabe si nesemnificative?"
* Notă: Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman, Editura Albatros, 1977