In lungul si responsabilul proces de auto-educare poate ca este nevoie sa cunoastem si: cunoasterea. Sa incepem cu istoria individuala a cunoasterii omenesti. Spuneam in alt capitol ca nasterea reprezinta "un salt". Ca in primele-i zile de viata, nou-nascutul habar n-are nu numai "pe ce lume traieste",. Dar nici macar ca el exista. Lumea din jur ca si lumea interioara trec de-a valma, nediferentiate, neoprite de nimeni si de nimic peste terminatiile senzitive ale neuronilor sai. Realitatea obiectiva" este, in stadiul acesta, un concept inca greu de intuit pentru cel care nu se poate distinge pe sine din mediul ambiant.
Nu exista inca nici "obiect al cunoasterii*, nici "subiect cunoscator" (cei doi termeni-pereche ai contradictoriei unitati neputand apare, De altfel, decat impreuna). Contactul cu lumea se face involuntar, inconstient, instinctiv. Suge, apuca, plange, da din maini si din picioare. sunt automatismele, elementarele masuri de aparare. Egocentrismul" lui nu este inca un egocentrism propriu-zis: poseda pur si simplu un sistem nervos care isi face datoria aparand "interesele persoanei" pe care o slujeste chiar inainte ca aceasta sa fie constienta de ele. Dar ampla ofensiva pe care lumea o dezlantuie asupra nou aparutului il sileste pe acesta — prin intermediul aceluiasi sistem nervos — sa se autoperfectioneze rapid, sa se comporte altfel decat materia aflata pe treptele de inceput ale evolutiei sau chiar decat vietuitoarele evoluate de pana la el, sa dea dovada realizarilor "de varf" pe care natura insasi le-a inmagazinat in om. Inca de la primele acte, instinctive, isi manifesta superioritatea: atingerea, apasarea obiectelor din jur, mirosul, gustul, auzul, vazul nu functioneaza fara sa lase "urme" pe "circuitele nervoase" ale nou-nas-cutului.
Contactul cu lumea se prelungeste apoi "intentionat*: copilul apuca, tot ce vede, baga in gura, desface, rupe (tot atitea acte favorizind cunoasterea, inlocuite treptat, prin varste cu: demontarea unei aparaturi complexe, disectia sau vivisectia, analiza chimica, analizele de laborator prin metode moderne de vizualizare etc. Reluate toate, in alt plan ca: analiza, sunteza, generalizare, abstractizaresi reintoarcere, intr-o mai buna "forma intelectuala", in concret). Este perioada numita senzoriomotorie, etapa de inceput in procesul de dezvoltare a inteligentei. In aceasta faza, actiunea mai are inca voie sa se desfasoare oarecum la intamplare. Foarte curand, insa, copilul isi va interioriza anumite strategii eficiente de joc, de invatare, de munca (pe care adultul de mai tarziu le va aduce la perfectiune inmanunchindu-le in obligatoria organizare stiintifica a muncii sale). In aceasta perioada sunt inca frecvente iluziile, care nu reprezinta, de fapt, decat false perceptii. Ni se intampla si noua citeodata sa cadem prada lor.
Iata, de pilda, stabiliti repede si apoi controlati care dintre cele doua segmente de dreapta este mai lung: o banala iluzie optica. Dupa interiorizarea structurilor spatiului si timpului (vezi capitolul i) sau concomitent cu ele, prin repetarea contactului cu lumea, se cristalizeaza, de asemenea, "schemele" obiectelor din jur. Un alt exemplu: ce va sugereaza aceste linii? Degetele unei maini ? Un evantai? Credeti ca nou-nascutului II sugereaza ceva? Ganditi-va numai la cite maini sau cite evantaie a trebuit sa vedeti pana sa le puteti atribui aceste linii, aceasta schema.
Orice va arat sau va spun va determina, pe dumneavoastra cei care ma urmariti, sa "scoateti din raft" cite o schema. Avem scheme pentru oricare obiect al cunoasterii pentru fiecare din multele foarte multe, puncte de vedere. Avem "scheme" pentru "mar", pentru "casa",. Dar si pentru "intelegere" , "vis", etc. Schemele perceptive ne ajuta sa corectam iluziile rezultate din nefamiliarizarea cu un anume aspect, nou, al lucrurilor din concentrarea privilegiata a atentiei asupra unor insusiri disparate ale lor. Schema ne ofera totalitatea insusirilor esentiale ca sa n-o uitam atunci cand suntem captivati de un aspect secun. Dar (cind "din cauza copacilor nu vedem padurea", schema "padurii" ne poate scoate lesne din incurcatura).
O concentrare excesiva a atentiei asupra unui obiect sau asupra unor anumite aspecte ale realitatii va face ca acestea sa ni se para mai importante, mai mari, mai semnificative decat altele (ne previne Jean piaget, cercetatorul caruia II datoram pretioase descoperiri in privinta felului in care se autocon-struieste inteligenta umana). In prima iluzie optica, de pilda, vinovata era, arata piaget, asa-numita "centrare a etalonului" concentrarea atentiei asupra segmentului divizat. De retinut, insa, ca iluziile "centrarii" se intil-nesc si in alte activitati intelectuale ale omului, superioare perceptiei. Creierul inlatura iluziile de Orice fel cu actiuni corespunzatoare de "decentrare" schemele perceptive, "schema obiectului-permanent" — care conving subiectul ca obiectul exista chiar si atunci cand iese din cimpul lui vizual — formate in primele luni de viata sunt numai cateva dintre mijloacele folosite. Urmeaza perioada in care se formeaza structurile gandirii intuitive, prelogice (ea dureaza de la primele vorbe rostite de copil pana la 7—9 ani). In acest rastimp copiii se simt ispititi sa declare ca sirul a are mai multe bilute decat sirul celor mari le vine ceva mai usor sa stabileasca adevarul pentru ca pot numara bilutele.
* Notă: Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman, Editura Albatros, 1977