Freud spunea ca agresivitatea este data de instinctul mortii, un instinct ca toate celelalte, avand si el dreptul sa iasa cumva in lume; fromm o considera din capul locului drept o manifestare anormala de care omul insusi este vinovat sau mediul sau "cultural". Fata de freud, pare un pas inainte. De retinut, cititorule, posibilitatea transformarii unei insusiri in contrariul ei, intrevazuta de fromm. Este, oricum, o viziune dialectica asupra lucrurilor. Sa trecem mai departe. Dupa stabilirea unor principii generale, fromm incearca analiza realitatii, a starii de fapt din societatea pe care o cunoaste cel mai bine. Sa luam, de pilda, iubirea — propune el.
Contrar parerii comune, larg raspandita, potrivit careia "nimic nu-i mai usor decat sa iubesti'1, iubirea cu adevarat umana ("iubirea productiva") se realizeaza rar, chiar foarte rar. De ce? intai — isi raspunde — pentru ca omul nu poate sti "din instinct" ce-i iubirea. Ea trebuie, de fapt invatata. Ca multe alte lucruri (de exemplu mersul: pentru nici un alt animal mersul nu reprezinta o problema atat de complicata incat sa-i ia un an din viata invatarea lui, ca in cazul omului). Fromm isi intoarce apoi privirea cercetatoare, privirea analitica de jur imprejur, la mecanismele dezumanizatoare ale societatii capitaliste contemporane. Universul uman — constata el — este un univers al conflictelor intre indivizi, intre natiuni, intre clase, rase si religii", un atentat continuu la libertate, in ciuda faptului ca libertatea reprezinta o necesitate vitala pentru om.
Libertatea este o notiune care il preocupa intens pe fromm, mai ales libertatea interioara a omului. Observa la cei din jurul sau tipurile temperamentale si le analizeaza prin prisma libertatii interioare, gaseste urmatoarele "orientari" de baza: tipul receptiv (gata sa accepte, sa se supuna), tipul exploatator (are tendinta sa ia si sa supuna), te-zaurizator (comportament conservator, neprogresist), mercantil (superficial si nestatornic). In mare, impartirea reproduce unele trasaturi distinctive (nu atat innascute, temperamentale — cum le prezinta fromm —, cat mai ales dobandite prin pozitia pe care o au fata de mijloacele de productie) ale claselor sociale de baza existente in capitalism: producatori, proprietari, bancheri si co-mercianti. Daca fromm ignora insusirile reale ale clasei muncitoare considerind-o "receptiva" si "supusa" aceasta este o alta problema; muncitorimea nu risca, fireste, sa devina mai putin revolutionara printr-o simpla afirmatie a unui cercetator "culturalis"). Si din nou fromm are acea revelatie dialectica a posibilelor transformari ale unor insusiri temperamentale in contrariul lor, potrivit imprejurarilor in care acestea se dezvolta. Adica — dupa expresia lui fromm: in functie de caracteristicile mediului "cultural". Spre exemplificare: in conditii neprielnice un om devotat, modest, sensibil — orientarea receptiva, aspect pozitiv — poate deveni lipsit de initiativa si de caracter, umil, las; un ins prudent, econom, ferm, imperturbabil, loial — orientare tezaurizatoare, aspect pozitiv — poate deveni suspicios, avar, incapatinat, indolent, posesiv . deci aspect negativ).
In ce masura este posibila eliberarea si perfectionarea eurilor, insa, numai prin efortul propriu de perfectionare? Posesorii aspectelor negative sunt socotiti de catre fromm drept oameni alienati, instrainati de esenta lor, euri inrobite. In epoca noastra, indeamna el, omul trebuie sa se realizeze pe sine in mod constient. Sa devina "productiv" autocreindu-se continuu. Cum se poate stirni "productivitatea" din om? Ca sa putem raspunde la o astfel de intrebare, merita sa analizam modul de a gandi — de a simti, mai ales — al celui inrobit, inainte de a-l insoti pe fromm in investigatiile sale o scurta paranteza se impune: marx analizase, la vremea lui, fenomenul instrainarii fiintei umane (de produsul muncii, de munca sa, de esenta sa, in ultima instanta) constatind ca la originea ei se afla tipul capitalist de proprietate (proprietatea privata asupra mijloacelor de productie), care transforma in marfa un bun inestimabil — forta de munca umana. Deci faptul ca muncitorul, silit sa-si vinda forta de munca, sa se vinda pe sine ca pe un mijloc de munca oarecare, se instraina, in cele din urma de esenta sa l-a impresionat puternic pe marx.
In urma analizei, el a gasit solutia: transformarea radicala, revolutionara a conditiilor care genereaza exploatare — respectiv instrainare —, desfiintarea proprietatii capitaliste, revolutie socialista.
* Notă: Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman, Editura Albatros, 1977