Cromatologii numesc "praguri de sensibilitate" limitele care variaza in functie de diferiti factori si intre care doua nuante sunt destul de invecinate, ca ochiul sa le confunde. Aceste cercetari, importante din punct de vedere stiintific, prezinta un mare interes practic pentru toii cei care trebuie sa faca reproduceri riguros fidele. Aceste cercetari il privesc in mai mica masura pe pictor care, dimpotriva, foloseste deosebirile in ceea ce priveste coloratia, puritatea sau luminozitatea. El, deci, se va intreba mai curand cum reactioneaza ochiul la aceste deosebiri, in functie de importanta lor sau de progresia pe care le-o implica. Desigur, din punct de vedere tehnic, este imposibil sa obtinem, prin procedeele obisnuite de tiparire, aceasta gama in volum. Pentru, a reproduce cat mai fidel cu putinta aspectul si spiritul acestei scari ponderale, fologravorul folosit raster de 0%, 2%, ?%> 23%, 32%, 73%, 00% si un negru in aplat. Nota editiei franceze) cele opt fasii esalonate si reprezentate mai sus, pe care fiecare le poate reproduce dupa, volumele indicate, corespund unei progresii logariimice a luminii reflectate.
Din aceasta cauza, ele ofera intervale optice egale. Cand un are sau un elastic este abia intins, cea mai mica tractiune il face sa se intinda mult mai mult. Ca sa obtinem, pornind de aici, o noua alungire egala cu prima, efortul trebuie sa fie cu mult mai mare decat precedentul. Ca sa intreim, sa impatrim etc. El va fi din ce in ce mai mare. Cu un singur deget este usor sa facem sa se legene un leagan aflat in pozitie de repaus. Ca sa mentinem leaganul foarte inclinat avem nevoie de toate puterile.
Or, nu trebuie sa uitam ca vederea corespunde cu abaterea unei anumite combinatii de pigmenti foinsensibili, fata de pozitia ei de echilibru. O astfel de comportare nu apartine exclusiv vazului. Noaptea, la tara, cea mai mica scirtiitura se suprapune clar (ie tacului unui ceas, intr-o statie de metrou, in mijlocul tumultului dintr-o ora de varf, abia vom auzi vacarmul sosirii unei garnituri. De asemenea, nu vom reusi sa cream o scara de griuri regulat spatiale adaugand, una cate una, cantitati egale de negru la o anumita masa de alb. Deosebirile apar mult mai mari intre primele amestecuri decat intre ultimele. La fel se intampla cu variatiile tuturor asocierilor noastre colorate. Aceasta pentru ca efectul nu creste in acelasi mod ca si cauza.
Artistul stie acest lucru, ceea ce este esential. Matematicile il exprima in limbajul lor, cu toate acestea ele nu fac decat sa confirme ceea ce a fost descoperit mai intai prin intuitie, atat in pictura, cat si in muzica. Asa gandeste henri pfeiffer, fost elev al lui paul klee la bauhaus, cand evoca aceasta lege a lui fechner "care actioneaza in toate domeniile fiziologiei simturilor (vaz, auz etc. Si conform careia impresiile resimtite de organele simturilor sunt proportionale cu logaritmii excitatiilor. Intr-o anumita marja medie de intensitati stimulatoare, validitatea biologica a acestei legi a fost, aproape universal verificata. Conform acestei legi o relatie logaritmica este cea care trebuie sa determine procentajele combinatiilor noastre optice. Aplicarea unei asemenea legi permite construirea exacta a gamelor cu intervale egale, numite game armonice sau armonii ale tonurilor pe tonuri.
Exemplul clasic in muzica este cel al gamei cromatice temperate a lui johann sebaslian bacii. Stim cu totii ca, alaiuri de gradarile egale, exista si alte moduri de a combina diferentele, in special numarul de aur. Despre aceasta vom vorbi mai tarziu in legatura cu armonia. Aici sa retinem ca ochiul este cel care le determina. Daca ele se justifica sliiiitific si se supun unor raporturi numerice, sensibilitatea artistului le gaseste iara sa calculeze. Foarte putini pictori, fara indoiala, au creai apriori cu asemenea formule. Dimpotriva, ele apar latente la analizarea celor mai frumoase opere.
* Notă: Havel, Marc - Tehnica tabloului, Editura Meridiane, 1980