Dupa ce ne-am straduit sa aratam ce nu este frumusetea, ram ine sa cercetam cu cel putin la fel de multa atentie, ce este ca. Frumusetea este o calitate ce ne afecteaza in mult prea mare masura pentru a nu depinde de trasaturi obiective. Intrucat nu este a creatie a ratiunii noastre, Intrucat II simtim prezenta indiferent de utilitatea obiectului respectiv si chiar cand ea este inexistenta. Intrucat ordinea si randuielile naturii sunt in general diferite de masurile si proportiile noastre, putem ajunge la concluzia ca frumusetea este o calitate a lucrurilor care actioneaza in mod mecanic asupra spiritului omenesc, prin intermediul simturilor. Trebuie deci sa analizam cu atentie felul in care sunt dispuse trasaturile concrete in acele obiecte pe care din experienta le consideram frumoase sau care trezesc in noi simtamantul iubirii sau altul asemanator. Cea mai evidenta trasatura a unui obiect pe care il examinam este marimea sau cantitatea sa. Care este masura marimii acelor obiecte indeobste considerate frumoase se poate vedea din felul in care sunt ele denumite de obicei.
Din cate stiu, in majoritatea limbilor obiectele indragite au nume diminutivale. Cel putin asa se intampla in limbile pe care le cunosc cat de cit. In greceste zov si alti termeni de alint arata aproape in toate cazurile afectiunea si tandretea. Aceste sufixe sunt adaugate numelor de persoane cu care grecii se afla in relatii de prietenie si familiaritate. Desi romanii erau un popor cu simtaminte mai putin spontane si delicate au folosit si ei acelasi sufix de mingiiere pentru ocazii similare, in engleza pe vremuri se adauga terminatia -ling numelor de persoane si de lucruri care erau indragite sau placute de vorbitor. Unele se mai pastreaza si acum, de exemplu darling. pana in ziua de azi se obisnuieste sa se adauge adjectivul dragastos utile tuturor lucrurilor care se bucura de afectiunea noastra ; francezii si italienii folosesc aceste afectuoase diminutive chiar mai mult decat noi.
In afara speciei noastre, in regnul animal de pilda, creaturile mici ne trezesc afectiunea: de pilda pasarelele si animalele mici. Un "lucru mare si frumos" ci o expresie rareori intalnita pe cand "un lucru mare si urit" se intalneste destul dt des. E o mare diferenta intre admiratie si iubire. Sublimul, cauza primului sentiment, se afla intotdeauna in lucrurile marete si cumplite ; celalalt isi afla cauza in obiectele mici si placute ; ne supunem lucrurilor pe care le admiram dar le indragim pe cele ce ni se supun ; in primul caz suntem siliti sa o facem, in celalalt suntem maguliti. Pe scurt, conceptele de sublim si frumos sunt bazate pe temeiuri atat de diferite incat este greu, era sa spun imposibil, sa ne gin-dim ca acelasi obiect le-ar putea intruni fara sa scadem considerabil efectul pe care unul sau celalalt il are asupra simtirii noastre. Deci, in ceea ce priveste marimea, obiectele frumoase sunt relativ mici. Urmatoarea trasatura care se poate observa in mod constant la toate abiectele frumoase este netezimea.
Este o trasatura atat de caracteristica frumosului incat nu-mi vine in minte nici un obiect frumos care sa nu fie neted. La copaci si flori, frunzele netede sunt frumoase ; la fel sunt pantele netede ale gradinilor, raurile line, penele si blana linsa a pasarilor si animalelor ; femeile frumoase au pielea neteda iar mobilele de soi au suprafete lustruite si netede. O mare parte din efectul frumosului se datoreaza acestei! Calitati. Sa luam Orice obiect frumos si sa-l inzestram cu o suprafata aspra si colturoasa ; aricit ar fi de bine alcatuit in celelalte privinte, el nu ne mai place. Pe de alta pat le chiar de ar fi lipsit de multe din partile lui alcatuitoare, daca este inzestrat cu netezime, devine mai placut decat aproape oricare altul lipsit de aceasta insusire. Aceasta mi se pare atat de evident incat sunt foarte surprins ca nici unul din cei ce s-au ocupat de acest subiect nu au mentionat netezimea cand au enumerat trasaturile care formeaza frumusetea.
Intr-adevar, asprimea, trasaturile ascutite sau colturoase sunt in cea mai mare masura contrare ideii de frumusete.asa cum trupurile frumoase nu sunt compuse din parti colturoase, nici partile lor nu sunt alcatuite doar din linii drepte. Directia fetelor lor se schimba in fiece clipa si ele devin altele printr-o variatie continua al carei inceput sau sfarsit este greu de precizat. Pentru a ilustra aceasta observatie, sa privim o pasare frumoasa. Vedem cum capul creste pe nesimtite, se rotunjeste si apoi se micsoreaza pana cand se imbina cu gatul ; gatul insusi se pierde intr-o rotunjime mai mare ce sporeste pana la mijlocul trupului si apoi descreste spre coada ; coada ia o noua directie dar curand isi schimba sensul, se amesteca cu celelalte parti si liniile siut cu totul altele daca le privim de deasupra, de dedesupt, dintr-o parte sau alta. facand aceasta descriere ma gandese la o turturea ; mi se pare ca ea indeplineste multe din conditiile frumusetii. E neteda si pufoasa ; partile ei alcatuitoare se imbina pe nesimtite unele cu altele ; nu exista vreo iesitura neasteptata si cu toate acestea intregul nu este acelasi daca de privesti din diferite unghiuri, sa observam acea parte a unei femei frumoase care este poate cea mai incantatoare: gatul si pieptul ; cita netezime, catifelate, ce rotunjimi blande care se implinesc pe nesimtite, ce varietate de suprafete care nu sunt nici un moment aceleasi, ce labirint inselator pi in care ochiul imbatat aluneca ametit, fara sa stie unde sa se opreasca sau incotro este purtat! Nu demonstreaza aceasta ca schimbarea continua dar imperceptibila a planurilor si suprafetelor formeaza una din partile constituente ale frumusetii?
Imi face mare placere ca teoria mea este sustinuta de parerea foarte inteligentului domn hogarth a carui opinie despre liniile frumoase mi se pare foarte corecta. In acelasi timp ideea de variatie l-a dus la concluzia ca fort nete colturoase s'nt frumoase caci el nu este preocupat atat de mult de modul in care se produce variatia. E adevarat ca aceste forme se caracterizeaza prin varietate, dar ea apare brusc si discontinuu ; si nu mi se pare ca vreun obiect natural colturosar fi in acelasi timp si frumos. De fapt, prea puterea frumosului tine de obiecte din natura care sunt alcatuite doar din colturi si acelea care se apropie cel mai tare de aceasta forma sunt totodata si cele mai mite. De asemenea, trebuie sa adaug ca — atita cat mi-am putut, da seama prin observatii asupra naturii - desi un contur care variaza este singurul despre care se poate spune ca este desavirsit de frumos, totusi el nu este identic in obiectele considerate de o frumusete desavirsita si deci nu se poate spune despre nici un contur anumit ca este mai frumos decat toate celelalte. Sau cel putin cu unul n-am pultut observa asa ceva.
* Notă: Burke, Edmund - Despre sublim si frumos, Editura Meridiane, 1977