Operele lor demonstreaza ca exista drama intre inspiratie si realizare. Sa ne inchipuim ca s-ar putea regasi secretele pierdute ale picturii in ulei a vechilor maestri, culorile lor stralucitoare, ductile, transparente, permanente. Sa tinem seama, pe de alta parte, de contributia sensibilitatii in vremea noastra, de discutiile critice acumulate de un secol incoace, de noile exigente ale simtului nostru decorativ. Cite lucruri n-am vedea. Arta si-ar redobindi audienta la marele public, si-ar regasi acea capacitate de comunicare directa care ar cufunda-o din nou in emotia sufletului multimii, fara sa piarda contactul cu elita. Opera picturala si-ar regasi locul in mijlocul miilor de lucruri pretioase prin materia lor, cu care artele decorative stiu sa ne inconjoare si in mijlocul carora tabloul nu ar mai fi un obiect trist si posomorit. Si fara indoiala ca atunci ar putea sa apara stilul timpului nostru, acel stil a carui nevoie o simtim, ale carui elemente le intrezarim.
gandirea isi are obisnuintele ei. Exista axiome asupra carora nu ne gandim sa revenim, clasificari bine stabilite si, tot astfel, individualitati prea diferite ca sa indraznim sa le alaturam. Nu este oare, in pictura, cazul uleiului si ai apei? Cu toate acestea, unii peisagisti surprinsi de cate o ploaie trecatoare, au observat adesea ca picaturile ramase pe panza nu numai ca nu daunau picturii ci, dimpotriva, incorporate cu pensula in pasta, II confereau acesteia o ductilitate extraordinara. Aceasta actiune a apei asupra culorilor de ulei este, in realitate, cunoscuta de mult timp. Ea este deosebit de vizibila in cazul albului de argint. In afara de necesitatea de a pastra aceasta culoare la adapost de aer, fara indoiala ca faptul acesta l-a determinat pe de mayerne sa recomande sa fie intotdeauna conservata in apa.
Do asemenea, Pierre paulei, nu reuseste sa obtina in copiile sale aspectul unei tuse de alb din secolul al xvii-lea, decat folosind o pensula inmuiata in apa iar apoi in pasla obtinula se incorporeaza uleiul de mac. Acest procedeu, care au elimina cu toiul apa dadea, dupa waleil, cel mai frumos alb, si a fost folosit timp de secole. Aceasta ne aminteste indeminarea vechilor zidari care amestecau un pahar de apa in cele doua sau trei kilograme de culoare pe care le aveau in galeata iara sa-si dea seama, ei faceau o emulsie. Or, acest obicei, cu atat mai barbar in ochii profanului, cu cat lichidul folosit trecuse. Metoda, excelenta, este folosita industrial in zilele noastre sub numele de "flushing process". Eficienta ei, ca si rezistenta picturii, line de faptul ca eruza are mai multa afinitate pentru ulei decat pentru apa. Cu ultra-marinul se intampla invers: trebuie macinat brut intr-o pasla grasa, se separa de aceasta prin malaxare in apa in care se aduna.
Astfel era extras altadata din ganga si aici gasim o explicatie a bolii ultramarinului". In fine, sa notam acest sfat al lui de mayerne: "inainte de a inmuia pensulele in ulei, lasati-le un sfert de ora in apa; astfel vor fi mai moi si mai usor de minuit". Iata mai complet, acest pasaj din l’arl du peinlre, doreur, vernisseur de waten (1773): "albul de plumb sub forma de solzi este, fara indoiala, cel mai frumos alb de care se poate folosi pictura. cand vrem sa-l face superb, trebuie sa-l frecam in patru reprize diferite, pe porfir cu moleta, ni apa limpede, si cat mai repede cu putinta. Cu cat este frecat mai mult, cu atat devine mai alb; sunt unii eare-l freaca la inceput cu otet si dupa aceea il spala cu apa, crezind ca, prin analogie cu acest lichid, trebuie sa devina mai alb; noi recomandam sa fie frecai imediat cu apa. Dupa ce-l frecam bine, daca vrem sa-l pastram mai mult timp. Il lasam sa se usuce sub forma de mici granule intr-un loc curat, ferit de praf, unde se conserva foarte bine.
Daca, dimpotriva, vrem sa-l punem in ulei atunci cand este bine frecai pentru a patra oara, trebuie sa-i incorporam ulei de mac foarte alb, batind albul des si marunt pentru a face sa iasa din el apa careia II va lua locul uleiul; se freaca din noua in continuare foarte fin, pe portiuni mici; apoi se pune intr-un vas sau o oala de pamant smaltuita, si se toarna peste el cam o jumatate de deget de apa ca sa-l conservam si sa-l impiedicam sa prinda pcighita la suprafata. Prepararea cu apa face albul de plumb si mai fin si mai alb, ceea ce nu s-ar intampla daca l-am pune imediat in ulei. Exista o legatura de la cauza la efect sau o simpla coincidenta intre aparitia culorilor in tuburi si dezvoltarea picturii in aer liber? Intrebarea ne-a fost pusa in legatura cu impresionismul, pana la care, De altfel, artistii lucrau in natura dupa model. Sub forme foarte subtile si variate, combinarea uleiului cu apa este un lucru perfect rational. Pract’ ata de la inceputurile picturii, o vom intalni timp de secole. Reamintim ca ceea ce numim emulsie nu se poate realiza decat cu lichide insolubile unul ne ofera un raspuns, caci dala este cunoscuta si ea precede impresionismul.
Pe de alta parte, si cu mult inainte, existau diferite metode de a transporta pastele de culori. Semnalam paleta plianta: doua plansete unite printr-o balama. Rowney vinde culori in tub din anul 1845. Talcins confirma originea americana, apoi inventia franceza a lui Richard, dar suntem surprinsi de faptul ca el dateaza productia comerciala europeana cu anul 1874. In 1860, jurnalul lui Delacroix mentioneaza cumpararea culorilor in tuburi.
* Notă: Havel, Marc - Tehnica tabloului, Editura Meridiane, 1980