(1921) este unul dintre cei mai reprezentativi compozitori ai RSS Armenia. El s-a situat, prin valoroasele sale lucrari ca si prin activitatea sa de pianist-concertist, printre tinerii muzicieni de frunte ai uniunii sovietice. Nascut in 1921 la Erevan, capitala Armeniei sovietice, Arno Babadjanian a facut studii stralucite de pian si compozitie la conservatorul din orasul natal. Profesorul sau de compozitie a fost Talian. In 1917 s-a inscris la conservatorul din Moscova, la clasa de pian a profesorului igumnov, pentru a-si desavarsi talentul de interpret. Ulterior, s-a afirmat ca un compozitor original si un admir bil interpret. Prin insasi formatia sa de interpret, s-a simtit atras spre genul concertant.
Pana acum el a scris un concert pentru pian, un concert pentru vioara, un cvartet de coarde, un trio pentru vioara, violoncel si pian. Impreuna cu Ariutiunian a compus rapsodia armeana pentru doua piane. Balada eroica pentru pian si orchestra s-a impus in repertoriul sovietic si international. Lucrarea a fost dedicata, eroicului tineret sovietic, care s-a situat in primele randuri ale constructorilor comunismului. Modelul clasic de care s-a slujit compozitorul a fost rapsodia pentru pian si orchestra pe o tema de Paganini de Rahmaninov. Folosind ca si rahmaninov principiul temei cu variatiuni, Arno Babadjanian a realizat o lucrare de un stil stralucitor, bazata pe particularitatile ritmice si melodice ale artei muzicale nationale armene.
Tema si cele 5 variatiuni ale ei alcatuiesc laolalta o fresca simfonica, de un caracter programatic eroico-dramatic. Arga melodie ce constituie germenul lucrarii este strabatuta de intonatii specifice cantecului armenesc, in timp ce modificarile ritmico-melodice si orchestratia colorata ce survin pe parcursul variatiunilor sugereaza, prin plasticitatea lor, scene, ganduri si sentimente proprii vietii luminoase si creatoare a tineretului sovietic. Introducere orchestrala, in miscare maestoso, prilejuieste expunerea unei teme largi, cu intonatii de balada. Motivul cuprins in prima masura ca De altfel si fragmente ale melodiei introductive ce se extinde libera, din acest nucleu, vor reveni in cursul variatiilor: la sfarsitul introducerii fagotul solist enunta inceputul temei propriu-zise, expusa, apoi in miscare larga, andante, de pianul solist: pe aceasta tema a pianului, dramatizata chiar in expunere, se va initia sirul celor 5 variatiuni in miscare si caracter contrastant. Variatiunea i, allegro energice, este un scherzo simfonic viguros si plin de avant. Variatiunea II, andante cantabile, este o miniatura lirica, incepe la pianul solist si se continua in sonoritati colorate in intreaga orchestra. Variatiunea III, allegro moderato, este un tablou stralucitor, de mare plenitudine sonora a serbarilor populare.
Muzica este patrunsa de ritmuri si accente dansante. Variatiunea IV, maestoso (tempo di marcia funebre) evoca un cortegiu funebru. Aceasta variatiune constituie episodul dramatic, intunecat al lucrarii. Variatiunea V, allegro vivace, imbina motivul introducerii cu elementele temei principale intr-o alternare continua de imagini eroice si lirice. Oda, in miscare maestoso-presto-maestoso, este o culminatie a temei de baza, prezentata cu accente triumfale intr-un colorit tonal si orchestral luminos.
* Notă: Pricope, Eugen - Ghid De Concert, 1977