Oricit de absurd ar parea sa te intorci de la jumatatea drumului eliberarii tale — observa fromm — fenomenul este facilitat in lumea capitalista contemporana de anumite conditii, specifice, care "robotizeaza" omul: negasind la indemina nici munca, nici dragoste, "productive", omul incepe sa se simta izolat de lumea cu care fusese unit pana atunci. Cum sa procedeze in continuare? Intr-un fel propriu, care sa-l deosebeasca de toti ceilalti? Ar iesi in evidenta intr-un mod care i-ar putea fi fatal. In omul nedeprins cu "arta de a trai" incep, in acest moment, luptele, se trezesc pornirile elementare, prejudecatile. Trebuie sa procedeze asa cum procedeaza toti, sa nu iasa din comun. Apucind pe o astfel de cale, insa, el va ajunge din nou rob, rob al oamenilor, al lucrurilor, al propriilor greseli.
In capitalism este pretuit omul care are si nu omul care este (cu toate ca numai acesta poate fi cu adevarat liber si bogat — in sensul cel mai uman al cuvantului). Dar — observa, pe buna dreptate fromm — "daca milioane de oameni comit aceeasi eroare — aceasta nu transforma eroarea in adevar". Exista, din pacate, o foarte dezvoltata "piata a personalitatii". Ca si hainele, incaltarile, posetele, oamenii cauta sa fie niste produse "la moda" ca sa aiba trecere pe "piata personalitatii", sa nu fie "greu vandabili". Exista o "moda" a infatisarilor exterioare. Dar si una a chipului interior al omului. Revistele bogat ilustrate, rubricile mondene ale ziarelor, ale jurnalelor de actualitati, difuzate prin radio sau televiziune, ofera americanului de rand "modele" "demne de urmat", intamplari — argumente din viata "celor care au reusit".
Tinara fata — observa fromm — se straduieste sa imite expresia, coafura, gesturile unei vedete cu priza la public, vazind in asta o promisiune de succes". Sau, alta situatie intalnita la varsta scolara: "nu interesul pentru materiile de studiu, nu dorinta de a sti, nu setea de a aprofunda cunoasterea II indeamna pe tineri sa caute o educatie cat mai buna si mai completa, ei plus-valoarea pe care acestia stiu ca o pot obtine de la stiinta lor pe piata muncii. In contrast cu interesul delirant pentru acele cunostinte stiintifice care fac personalitatea vandabila, sunt neglijate, dispretuite aproape - remarca fromm - unele aspecte esentiale ale educatiei pentru ca sunt considerate a fi lipsite de valoare de schimb. gandirea, in aceste conditii, nu mai are alt rol decat pe acela de a se sesiza rapid cum stau lucrurile pentru a le putea manipula mai fructuos, mai profitabil (asa-numitele "teste de inteligenta" nici nu au alt rost decat sa masoare acest parametru, al iutelii de minte, la o personalitate devenita "marfa"); dragostea cunoaste la randu-i, un singur fel de a iubi — acela care este la moda — depreciindu-si astfel si ea, considerabil, potentialitatile. Gasim in lumea capitalista contemporana a personalitatilor "de vinzare" toate insusirile negative ale celor patru tipuri de orientari. Fromm — in viziunea sa — le schiteaza, pentru recunoastere, portretul moral: orientarea receptiva. Cuprinde amatori de mancare si bautura (tipul "oral" — din alta clasificare psihianalitica?)
Tematori, dornici de afectiune ("a fi iubi". Si nu a iubi reprezinta dorinta lor cea mai arzatoare — precizeaza fromm — ), au "gura net dezvoltata", cu buze "ca si cand ar astepta de mancare". In visele lor, "a fi hranit" inseamna "a fi iubit" iar foamea inseamna frustrare, deceptie. sunt optimisti si amicali; manifesta o anume incredere in viata, o anume caldura umana, dorinta de a ajuta. Dar simt si nevoia secreta de a-si asigura favoruri. Orientarea exploatatoare ar putea avea ca deviza - spune fromm: "cele mai bune fructe sunt fructele furate". Sursa binelui o vad intotdeauna in afara lor si vor s-o indrepte catre ei.
Dar nu pe cai cinstite ci luata cu forta sau prin viclenie. In dragoste, ca si in activitatea de elaborare a ideilor, se descurca tot furind (desi fi se poate intampla sa aiba si idei originale) ceea ce tradeaza un amestec ciudat de supraapreciere si subapreciere a posibilitatilor proprii. Au gura amara si cuvinte muscatoare. Cei care apartin acestui tip aduna mereu, tot ce pot, in propriile domenii, in-launtrul zidului protector pe care l-au ridicat intre ei si lume; nu daruiesc niciodata nimic (nici in dragoste nu-si schimba atitudinea, continuind sa adune mereu obiecte, amintiri, cunostinte). Trecutul constituie pentru ei o epoca binecuvintata de care-si aduc aminte mereu. Pot fi buni cunoscatori intr-un domeniu sau altul dar, cel mai adesea, cunostintele lor raman nefolosite creator, nefiind capabili de o gandire fecunda. sunt pedanti, meticulosi, ordonati; murdaria le repugna.
Moartea si distrugerea fi se par mai reale ca dezvoltarea si viata; sunt constienti de faptul ca rezervele lor de energie, ca si capacitatile intelectuale, le sunt limitate. Dar nu-si dau seama ca ele se pot reface, se pot regenera. sunt retrasi, cu gura stransa si gesturi ascutite. Orientarea mercantila. Aparuta de curand — sustine fromm — odata cu piata moderna dominata de "legea cererii si a ofertei" este cea care contamineaza toate caracterele. Conceptia mercantila asupra valorilor, accentul pus prea mult pe valoarea de intrebuintare, a antrenat conceptii identice la indivizii umani si in ceea ce priveste autoaprecierea. Orientarea caracteriala се-si are radacina in experienta "sinelui" infatisat ca "marfa" si ca "moneda de schimb" precizeaza erich fromm, este tendinta pe care o voi numi orientare mercantila".
* Notă: Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman, Editura Albatros, 1977