(1881 - 1946) marele compozitor si folclorist maghiar este autorul unei bogate creatii, cuprinzand aproape toate genurile. Bartok a scris muzica simfonica: concertul pentru orchestra, muzica pentru coarde, percutie si celesta, divertismente etc. De balet: mandarinul miraculos; o opera: castelul printului barba-albastra, cvartete. Sonate, diverse piese instrumentale, precum si numeroase prelucrari de folclor maghiar, romanesc. Artist democrat, militant pentru drepturile omului, libertate si intelegere intre popoare, Bartok afirma: "gandul meu calauzitor, pe care mi l-am insusit pe de-a intregul, din clipa cand am devenit compozitor, este acela al infratirii popoarelor, al infratirii in ciuda tuturor razboaielor si dezbinarilor. Acestui gand nazuiesc sa-i slujesc pe masura puterilor mele, prin muzica. Ea dintai lucrare concertistica a lui Bartok dateaza din 1904: este rapsodia pentru pian opera 1. Cativa ani mai tarziu scrie un concert pentru vioara саге nu a fost publicat ca atare ci a devenit primul din cele doua portrete pentru orchestra.
Concertul numarul 1 pentru pian a fost terminat in 1926; putina vreme dupa aceea apar, in 1928, alte doua rapsodii concertante: rapsodia 1 si rapsodia II pentru vioara. Apoi, in 1931, concertul numarul 2 pentru pian, urmat de concertul pentru vioara si orchestra in 1938; in acelasi an da la iveala un concert pentru doua piane si orchestra. Ultimele lucrari concertistice ale lui Bela Bartok sunt concertul numarul 3 pentru pian, datand din vara anului 1945, si un concert pentru vioara. Vioara si orchestra. concertul pentru vioara si orchestra este alcatuit din trei parti. Area 1, allegro non troppo. Este deschisa de harpa si pizzicato in ecourile corzilor grave.
Solistul isi face intrarea cu o tema de maniera improvizatorica, ce va apare si in orchestra, transformata. E face apoi trecerea catre tema 11, printr-o melodie in care predomina valori repezi. Iata tema secundara: in dezvoltarea ideilor muzicale se desprinde principiul clasic al opozitiei paginilor orchestrale puternice, dinamice — bazate pe tema intai — cu altele linistite, lirice. Catre sfarsitul partii apare o cadenta instrumentala de Marc Bravura. Partea II. Andante tranquillo, scrisa in forma de tema cu variatiuni impune de la inceput o melodica cu caracter evocator: andante tranquillo. Orchestratia este aici pe alocuri plina de rafinament coloristic.
Cu tot aspectul linistit al muzicii, din aceasta parte nu lipsesc unele momente dramatice, incisive. Partea III, allegro molto, readuce in chip variat intregul material tematic al partii 1 se deschide cu cateva crampeie furtunoase ale orchestrei, dupa care vioara solista expune aceasta tema energica: allegro molto. Viorile secunde vor face sa se auda in forte, dupa un sir de pasaje ale protagonistului, o tema inrudita cu cea anterioara. Adevara tema secundara, se aude insa in registrul grav, intr-o expresie burlesca. Ca si Enescu, Bela Bartok s-a format in spiritul muzicii clasice si romantice.
Cautand un stil propriu de expresie, pe masura maturizarii talentului sau creator, compozitorul maghiar nu a recurs ia. Falsele inovatii propovaduite intre cele doua razboaie de adeptii formalismului. Primenirea muzicii, renovarea formelor traditionale — deci si a concertului — nu puteau fi obtinute, dupa parerea lui. Bartok, decat pe temeiul folosirii imenselor valente ale cantecului popular pe care l-a studiat cu pasiunea descoperitorului de valori artistice cu virtualitati nebanuite. Calitatile concertului pentru vioara al proeminentului compozitor contemporan constituie o dovada a temeiniciei unei estetici muzicale in care limbajul de esenta folclorica nu umbreste catusi de putin originalitatea, ei o stimuleaza, o hraneste cu o seva mereu proaspata.
* Notă: Pricope, Eugen - Ghid De Concert, 1977