Este jalnic spectacolul "dependentei de drog": consumatorul nu-si mai gaseste linistea si rostul in viata, nici macar un echilibru psihic elementar, in absenta unei banale substante chimice. Subordonarea chimica" a omului este umilitoare, depersonalizanta. Ei II cad victima multi tineri din lumea capitalista, care vor sa uite sau "sa scape" de o dependenta sociala prea mutilanta pentru om. Acesta nu le mai permite, apoi, sa vada cu ochi limpezi realitatea si nici sa lupte pentru infrumusetarea ei. De obicei, narcomanii mor tineri. Revenim la alcoolul etilic, la cafea, la tutun. La drogurile pe care le consideram "banale" (si implicit, gresit, inofensive).
Dezagreabila misiunea de a-mi imagina acum, in locul unui tanar, sanatos, optimist, nealterat, spectacolul decrepit al unui om alcoolizat cronic. Am intalnit citiva pacienti, in clinici, veniti la dezalcoolizare. Vointa proprie le era robita de "drog"; trebuia sa intervina doctorul ca sa se poata "lasa". Va fi de ajuns oare sa mentionez ca acele clinici erau de psihiatrie? (ca sa nu va mai descriu in detaliu cosmarele, chinurile lor). Pe altii i-am intalnit la reanimare, in coma alcoolica, avand prea putine zile sau ore de viata inaintea lor. Peisajul — chiar daca este prezent numai in memorie — ma deprima.
Tigara ne ajuta sa judecam? Daca fumam cand ne este foame reusim mai usor sa ne pastram silueta? Se pare ca cercetatorii creierului sunt unanimi in a nu crede in "puterea de judecata" nascuta din fumul de tigara; s-a dovedit ca ea este mai mult o himera, o iluzie oarecare. In schimb, senzatia de bine pe care ne-o da tigara reproduce, la scara ceva mai redusa, fenomenul "dependentei fata de drog". Daca vreti sa aveti, cat de cit, idee de felul in care ajung in cele din urma morfinomanii sa-si piarda "uzul ratiunii", elementara politete, instinctul de conservare cand apare "foamea" de drog, examinati atent un fumator inrait: daca-i lipsesc tigarile sufera, este irascibil, nelinistit; cand in sfarsit isi aprinde prima tigara, dupa o pauza devenita insuportabila, o savureaza intens fara sa-l mai intereseze nimic si nimeni din jur nici daca altora sau lor insile le face rau fumul, tigara. sunt modificari comportamentale usor de sesizat. Mai grav este faptul ca ei nu-si dau seama de ele.
Se cred "politicosi", "corecti", "fara obsesii" etc. O axioma — numai aparent paradoxala — a psihiatriei ne reaminteste, insa, ca "bolnavul care se crede sanatos este cu adevarat bolnav". Anul acesta a fost declarat de catre organizatia mondiala a sanatatii (o. s an de combatere a fumatului. Ca devenit o "urgenta" asadar. Situatia este tragica: in lume s-au inmultit cazurile de cancer al cailor respiratorii; bolile aparatului respirator in general, ca si cele cardiovasculare au inceput sa secere vieti din ce in ce mai multe si mai tinere — toate acestea fiind recrutate indeosebi din randul "fumatorilor",. Dar si al celor care se afla in imediata vecinatate a fumatorilor si, vrand-nevrand, inspira aer poluat cu substante cancerigene, cu substante nocive in general. Participind la unele actiuni de combatere a fumatului am putut sa constat la fumatori un mod ciudat de a intelege lucrurile: toate aceste consecinte ale fumatului le considera perfect valabile.
Pentru ceilalti fumatori — pentru ei, nusi o spun ducand mana la gura ca sa nu tuseasca sau presindu-si, cu degete galbene de tutun, cutia toracica bombata de emfizem, in care parca simt ca nu mai intra destul aer. Faptul ca ei nu se nelinistesc, a nelinistit cel mai mult organizatia mondiala a sanatatii. In ce priveste silueta, fumatorul si-o poate pastra, fireste, cu pretul sanatatii tesuturilor insa, si chiar a unor componente ale sanatatii sale mintale, dupa cum am vazut. Asadar simtim uneori nevoia de a capata mai mult "curaj". Vrem sa avem o mai mare putere de munca. Si recurgem la stimulente chimice. Ne aservim lor.
A incetini sau a accelera cu buna stiinta desfasurarea proceselor de ardere din creier pe care apoi nu le mai poti stapani este o intreprindere periculoasa. Amenintatoare pentru insusi sensul existentei omului ca om. A-si bea mintile'4 — este expresia curent folosita in popor pentru Orice creier care a consumat "substanta incurajanta" pana cand a incetat sa mai judece si, ince-tind sa mai judece, nu se mai poate opri din baut. Sau, cum intelept spune un proverb asiatic: "la primul pahar de vin omul bea vin la al doilea pahar de vin vinul bea vin la al treilea pahar de vin vinul il bea pe om".
* Notă: Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman, Editura Albatros, 1977