Campurile de forte si senzatia de membru fantoma

Cimpuri de forte? Ati auzit vreodata spunindu-se despre cineva ca are o senzatie de "membru-fantoma"? Cei care, dintr-un motiv sau altul, si-au pierdut o mana sau un picior cunosc expresia. Cunosc si fenomenul. In ce consta el? In a avea iluzia ca partea amputata exista. Ii mananca palma sau II doare piciorul care, in fapt, nu mai exista.

Nu prea s-au studiat cauzele acestei "false perceptii". S-a presupus ca ar fi un fel de halucinatie, ca s-ar datora unei nevoi de compensare; unii considera ca sistemul nervos continua sa inregistreze senzatii care se proiecteaza pe scoarta in aria corespunzatoare membrului respectiv (de unde proiectia inversa in constiinta a prezentei celui absent); in sfarsit se mai explica fenomenul si prin tendinta fireasca, din punct de vedere psihologic, a fiecaruia dintre noi de a-si considera propriul organism ca un tot indisolubil. Doctorul penfield de la universitatea mc. Gui din montreal a intervenit chirurgical pe creier de nenumarate ori, unele dintre interventii soldindu-. Se cu indepartarea unor cantitati relativ mari de creier uman. Uimitor a fost insa pentru medic sa constate ca pacientii sai nu pareau, totusi, a avea vreo functie de baza profund tulburata. Era si aici vorba tot de o "senzatie de membru fantoma"?

Omul sa poata trai, intr-adevar, la fel de bine si cu si fara portiuni insemnate din creier? (vorba fetei din poezia lui co'sbuc: "am cap. Dar parca nu-l mai am"?) Oricum si aceste fapte pledeaza, ca multe altele, pentru ideea omului ca un tot unitar, ele afirma ca omul nu poate fi inteles "pe parti", ca el nu este egal cu suma segmentelor care il compun; intr-o prima si elementara etapa creierul poate fi privit "analitic",. Dar numai ca trecere necesara, nu si suficienta in sine, spre o imagine suntetizatoare, conform conceptiei materialist-dia-lectice. Intorcindu-ne la domeniul biofizicii si la problemele bioenergiei, exista tendinta de a explica fenomene din seria celor citate mai sus prin existenta unui anume substrat energetic integrator dublind alcatuirea palpabila a organismului viu. Este cunoscut asa-numitul "procedeu kirlian", fotografia in inalta fSecventa ce evidentiaza un anume fenomen de bioluminiscenta.

S-a facut si o experienta ca aceasta: s-a fotografiat, dupa procedeul kirlian, frunza unui arbore. Imaginea ei aparea ca o masa luminoasa, scanteietoare, corespunzind suprafetei frunzei pro-priu-zise; de jur imprejurul frunzei aparea, totodata, un halou luminos exprimat cu toata claritatea. S-a refoto-grafiat in acelasi mod frunza dupa amputarea unei treimi din ea. Surprinzator, masa luminoasa, haloul n-au disparut pe portiunea lipsa. Imaginea era asemanatoare celei din fotografia precedenta, cu un desen usor estompat acolo unde frunza fusese amputata. Experientele au fost multiplicate de atunci. De fiecare data, organismele vii prezentau examinatorului o imagine "luminiscenta".

Daca insa din frunza supusa observatiei s-a amputat mai mult de o treime, frunza a murit si imaginea luminoasa n-a mai aparut pe fotografie. Ea, imaginea, a fost interpretata ca o "schema energetica" completa, imposibil de dezintegrat inainte de moartea respectivului organism viu. O forma de energie, precizeaza unii dintre cercetatori, cu totul deosebita, nedeslusita, nestudiata pana acum. Un cimp energo-in-formational?) Ar putea proveni -—- spun ei — dintr-o activitate electrica sau dintr-un cimp electromagnetic,. Dar este vorba, de fapt, de un tip de bioenergie complet diferit. Ar putea fi vorba de plasma.

Se are in vedere plasma ca a patra stare a materiei alcatuita din particule ionizate. Dar, se precizeaza, nu este vorba, nici in acest caz, de un ansamblu, o suma de particule disparate, ci de un tot unitar, energetic, intr-o perfecta imitate functionala, un adevarat organism. Acest tot unitar isi va produce, astfel, propriile-i cimpuri electromagnetice. El ar fi cel care s-ar afla la originea "cimpuri-lor de forte" biologice. In anul 1968, un grup de cercetatori din' uniunea sovietica il numesc "organism de plasma biologica41. Exista vreo legatura intre aceasta "bioplasma" si "biostructura41 — concept propus bio-chimistilor de astadata nu biofizicienilor, de academicianul eugen macovschi? Viitorul — cat de indepartat?

— este singurul in masura sa dea raspunsuri. Biofluores-centa, vizibila in fotografii, este produsa de bioplasma si nu de starea electrica propriu-zisa a corpului" — afirma cercetatorii. Una dintre insusirile bioplasmei ar fi, dupa acestia, faptul ca ea poseda "propria sa structura spatiala". Ea ar avea o forma aparte, bine definita, iar procesele care-i sunt caracteristice se supun unui plan propriu, diferit de schema energetica cunoscuta a organismului. Organismul de bioplasma" este polarizat; el difera in functie de insusirile organismului respectiv, de starea organelor care-l compun, in functie de tipurile de molecule pe care le incorporeaza. Morfologia insasi a organismului — pretind sustinatorii acestei teorii — depinde, la randul ei, de caracteristicile bioplasmei".

* Notă: Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman, Editura Albatros, 1977