Vom lua acum din cartile biochimistilor cateva exemple de substante "vii", pentru a vedea daca nu cumva exista si in lumea mai simpla a carbonului o evolutie substantele de baza in organismele vii sunt, dupa cum stiti: zaharurile (glucidele), grasimile (lipidele), substantele albuminoase (proteine sau protide) la care se adauga, ca o categorie aparte, "biocatalizatorii" (hormoni, vitamine, enzime). Iata, de pilda, carbonul intr-o subcate-gorie de glucide care se "trag" vizibil unele dintr-altele: cho. Ajungem la a treia si cea mai importanta categorie de substante din lumea vie: protidele. Cele sunt cele care pot sa se autoreinnoiasca, sa evolueze, sa reactioneze intr-un med caracteristic viului, cu lumea din jur, cu alte substante chimice. In ce fel a avut loc transformarea neviului in viu? Cum au evoluat substantele chimice pana cand au format prima celula? Cum s-a intamplat ca o molecula sau mai multe molecule "banale" din oceanul primordial sa devina, dintr-o data, "molecule vii"?
Sa se multiplice ca oricare vietate, sa aiba urmasi? suntem siguri — nu-i asa? — ca s-a produs un salt in urma nenumaratelor acumulari cantitative. Pe cat de nezgomotos, pe atat de hotarator. Poate fi oare comparat cu saltul pe care creierul insusi il va face atunci cand va intelege alte cateva dintre mecanismele-i fundamentale, acum necunoscute?) Deocamdata sa privim a treia categorie de substante — protidele. Cei mai de seama reprezentanti ai ei sunt considerati acizii nucleici (acidul ribo-nucleic — arn si acidul dezoxiribonucleic — adn).
Acidul ribonucleic este socotit initiatorul si intretinatorul arderilor zilnice, responsabil cu metabolismul, iar cel dezoxiribonucleic este raspunzator de transmiterea caracterelor ereditare, de geneza noilor celule, a noilor organisme vii. Cantitativ, dintre toate categoriile de substante anterior citate, in acest organ superior, care este creierul, predomina grasimile (in marea lor majoritate grasimi cu fosfor sau fosfolipide,. Dar si cerebrozide). Grasimile par a avea mai mult un rol structural decat imul metabolic. Ca sa functioneze normal, creierul n-are nevoie de o hrana bogata in grasimi, pentru ca ele nu se inlocuiesc decat la intervale mari de timp; ceea ce consuma creierul cu deosebire este glucoza. Putin zahar, deci, si activitatea cerebrala isi reia cursul normal, daca da cumva semne de "infometare". Foamea" proprie creierului se traduce prin scaderea capacitatii de concentrare a atentiei, irascibilitate crescuta, nerabdare, deficit de intelegere — de unde si gluma ca "inainte de masa nu-i recomandabil sa ceri cuiva sa te inteleaga").
Cele mai multe grasimi din creier, din intreg sistemul nervos, sustin si izoleaza intre ele fibrele nervoase evi-tind "atingerile", facilitind intr-o masura insemnata transmiterea impulsului nervos. Dar sa nu tragem cu ochiul in dosarele intocmite de fizicieni: sa ramanem, deocamdata, in domeniul biochimiei. Substantele de actiune ale sistemului nervos. Pe durata procesului de excitatie exista, desigur, un consum banal de substante caracteristic dezasimilatiei sau cata-bolismului (toate substantele "ard in focul glucidelor", cum spun biochimistii; nici arderilebiochimice din creier nu se deosebesc de celelalte). Dar mai exista si substante chimice specifice, care pot fi surprinse "in actiune" cu acest prilej. In primele randuri se afla asa numitii "mediatori chimici" clasici: acetilcolina si adrenalina. In anul 1933, dale arata ca procesul de excitatie este insotit, pentru unele fibre, de eliberarea acetilcolinei, iar pentru altele — de eliberarea adrenalinei.
Dintre ele, acetilcolina pare a fi mai raspandita. Ea este considerata drept principala substanta neurotransmi-tatoare la nivel sinaptic. Fireste ca mai exista si alti mediatori chimici. Substanta reticulata din mezencefal (reprezentand sistemul de activare generalizata a scoartei marilor emisfere cerebrale) are, drept mediator sinaptic, noradrenalina, iar dopamya este mediatorul altor formatiuni importante de la baza creierului.
* Notă: Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman, Editura Albatros, 1977