Planeta nu apartine, de drept, maimutelor, ci speciei care a cunoscut, prima pe scara evolutiei, bucuria de a munci. In consecanta, numai cei ce muncesc au dreptul sa hotarasca, prin munca, prin fapte aducatoare de progres, soarta omului si a planetei pamant. In celulele lor, in creierul lor, sta inscris planul dezvoltarii ulterioare a speciei si nimeni nu are dreptul sa le fure pozitiile cucerite, cu sudoarea fruntii, in natura, in cultura, in univers. Cunoasterea creierului, folosirea imenselor lui posibilitati, generale, particulare, individuale (nu indeajuns valorificate inca de fiecare dintre noi), in aceasta lupta nobila, pentru victoria deplina si definitiva a omului, se impune ca o necesitate stringenta. sunt inca multe intrebarile naturii care asteapta sa se nasca dincolo de nobilul si omenescul os al fruntii. Multe sunt raspunsurile care se coc pregatindu-si intrarea in lume. Incetul cu incetul, omul isi explica felul propriu de a fi, calitatile, slabiciunile, visele spaimoase, cosmarele, ranchiuna, setea de razbunare, orgoliile, vanitatea.
Pe masura ce afla, intelege, invata sa lupte cu relele, sa le indeparteze, sa devina mai bun, mai puternic, mai uman. Vechea societate — pe care am lichidat-o, iar din punct de vedere material am depasit-o de mult, realizind ceea ce este cunoscut tuturor — spunea tovarasul nicolae ceausescu in cuvantarea la forumul tinerei generatii — a lasat puternice urme si obiceiuri care, multe din ele, nu mai corespund conditiilor de astazi, spiritului revolutionar. De altfel, unele din aceste obiceiuri n-au corespuns niciodata cerintelor progresului si civilizatiei. Am in- vedere egoismul, individualismul, tendintele de parazitism si parvenitism si alte mentalitati retrograde". Intr-o societate revoltionara cum este societatea in care traim, pe care noi, astazi, o edificam in romania, revolutiile din constiinta sunt deosebit de importante. Cele cer cu insistenta cunoasterea creierului. Studiul a ceea ce II aseamana pe oameni intre ei si a ceea ce-i deosebeste, tendintele evolutiei creierului omenesc si ale evolutiei omului in general.
De altfel, timnul care ne-a mai ramas la dispozitie pentru a determina specia sa se fereasca de drumurile-capcana nu mai este nici el nelimitat). Adunind laolalta tot ceea ce II uneste pe oameni se pot imlatura mai degraba pricinile dezbinarilor. Poate ca din clipa in care am terminat de scris aceasta carte si pana cand dumneata ai terminat-o de citit, au aparut noutati, cititorule, afirmatii care ma contrazic. Dar n-am avut intentia sa te conving ca ea ar cuprinde lucruri neschimbatoare. Mai degraba am vrut sa-ti dau curaj ca sa le schimbi si sa le completezi: sa folosesti toate achizitiile mai noi si mai vechi ale stiintei. Rolul tinerilor de azi — viitori constructori, ai comunismului — spunea tovarasul nicolae ceausescu in cuvantarea la forumul tinerei generatii — este nu numai de a continua ceea ce s-a realizat, ci de a ridica pe noi culmi, de a da noi dimensiuni dezvoltarii societatii, de a cuceri noi si noi taine ale naturii, noi domenii ale cunoasterii umane si de a le pune in serviciul socialismului si comunismului". Aceasta carte pe care acum o inchizii cititorule, n-a fost asa.
Dar un studiu despre creier; a fost o incercare de a reuni intrebari care se afla acum in fata oamenilor de stiinta — unele pe nedrept considerate a nu avea legatura cu creierul. Daca am reusit sa-ti sugerez ca stiintele despre creierul uman sunt mult mai multe, mai complexe, mai pasionante decat se crede, inseamna ca aceasta care si-a atins telul.
* Notă: Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman, Editura Albatros, 1977