Toate acestea nu inseamna altceva — explica dr. m suharevski de la institutul de psihiatrie din Moscova — decat ca trebuie sa ne cunoastem ceva mai bine creierulpentru ca astazi nu reusim sa utilizam decat a zecea parte din capacitatile lui naturale. Printre cei care au "indraznit" o utilizare mai intensa a creierului se situeaza cosmonautii, performerii sportivi (sic!) Si — fireste — marii descoperitori, inventatorii, oamenii "cu idei". Cosmonautii, claditi fizic dupa toate legile pamantene, supusi prin fiecare fibra a fiintei lor fortei gravitatiei, au avut "indrazneala" de a pasi in imponderabilitate, de a-si pierde greutatea in spatiul cosmic reusind nu doar sa supravietuiasca, ci sa si desfasoare valoroase activitati intelectuale. Pentru nadia comaneci si celelalte gimnaste romane prejudecata ca nu se poate atinge perfectiunea a disparut mai intai din creier si apoi din muschii lor. Performerii in ale mintii sunt tot un fel de cosmonauti, un fel de gimnasti, pentru care nici o greutate nu este de neinlaturat, nici o victorie — inaccesibila dar, in fine, cum ramane cu acea insusire deosebita (prezenta nu chiar la toti oamenii) de a putea exercita o influenta atat de puternica asupra semenilor? Oare faptul ca "nu este prezenta la toti oameni?
Nu se datoreste unei autosugestii negative, unei prea puternice inhibitii pe care noi singuri, constient sau inconstient, ne-o impunem? Chiar asa se si petrec lucrurile: mana desfacuta II provoaca spaima. Asa apar fobiile? Asa ajung oamenii sa nu se poata vedea unii pe altii? Pe baza unei simple autosugestii? A unei inhibitii? A unei neputinte?
Mie mi s-a facut rau. Nici "subiectul" nu se simte prea bine din pricina spaimei pe care i-o provoaca degetele. Experienta inceteaza. Culmea! Dupa "trezirea" din hipnoza pacientul se simte mult mai bine decat inainte, odihnit, reconfortat. In timp ce hipnotizatorul zace extenuat. Ca si cand numai unul ar fi muncit, iar celalalt si-ar fi odihnit complet creierul multumindu-se sa execute ordine gata elaborate.
Oare ce intretesere de autosugestii vor fi existind in psihicul nostru cand nu reusim sa facem ce ne-am propus? cand nu reusim sa ne autosugestionam "pe pozitiv" si suntem convinsi ca nu putem sti si face mai mult decat ceea ce "cotidian" stim si facem? (intrebarile sunt valabile nu chiar pentru toti, multi dintre noi se stra-cluie spre "imposibil". Nu rareori cu succes). M-am apropiat totusi de raspunsul la intrebarea privind hipnotizatorul. De una dintre variantele de raspuns. Cum se explica, deci, capacitatea creierului omenesc de a induce idei cu o asemenea forta (si nu doar idei generale ci la nuanta, la amanunt)?
O desinhibitie, poate, prin autosugestie a unei insusiri general umane? Intr-un articol ocazional, savantul roman de renume mondial doctorul gheorghe marinescu, avand oarecare experienta incununata de succes in folosirea hipnozei ca metoda de tratament a unor boli nervoase, isi manifesta nemultumirea fata de "exercitarea hipnozei de catre nespecialisti, adica alte persoane in afara de medici — singurii in stare s-o foloseasca spre binele bolnavului". In paranteza fie spus, dupa gheorghe marinescu, la noi in tara au mai folosit cu succes hipnoza i parhon, profesorul alexandru obregia si multi alti medici. Dar o mai foloseau — nu intotdeauna cinstit — si hipnotizatori de bilci. In statutul "societatii de studii psihice si metapsihice — care a luat fiinta la cluj in anul 1925 -era inscrisa ca un principiu de baza combaterea pe "cai legale" a tuturor "profesorilor de telepatie, ocultisti, magicieni etc. Ce compromit stiinta adevarata". Societatea isi propunea sa popularizeze noile metode terapeutice ("sugestoterapia, hypnoterapia, psihoterapia si psiho-analiza") in medicina moderna; "sa cerceteze radiatiile scoartei cerebrale, precum si toate fenomenele ondulatorii in legatura cu viata propriu-zisa.
In acelasi timp isi propunea "sa stringa material stiintific si experimental in legatura cu toate fenomenele biologice ale creierului nostru, precum si Orice material experimental in legatura cu sugestia si hipnoza, in vederea utilizarii si aplicarii lor in terapeutica. Dr. ernest hilgard, de la universitatea din stan-ford (s. A). Descrie o operatie de glanda tiroida (dificila — o considera specialistii) facuta sub hipnoza, fara anestezia clasica. Se pare ca a decurs in conditiuni excelente: Durerea a lipsit cu desavirsire pe toata durata respectivei interventii chirurgicale, plaga nu a singerat (constatare fSecventa la cei care folosesc hipnoza in anestezie), iar convalescenta a durat mai putin si a fost mai usor de suportat decat in cazurile operate "clasic".
* Notă: Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman, Editura Albatros, 1977