Tehnica picturii este ansamblul de principii si reguli privind mijloacele cu ajutorul carora se exprima gandirea estetica. Impersonala, opusa acesteia, isi ofera tuturor bogatiile, fara ca cineva sa se poata sustrage disciplinelor sale, pentru ca ea nu este talent, ci instrumentul acestuia. A-i cunoaste modalitatile suple sau viguroase, subtile sau sonore, inseamna a dispune de o orchestra; a-i respecta cerintele de ordin material inseamna a asigura perenitate operei, ferind-o de alterarile unei imbatriniri timpurii. Considerat ca parte umila a artei, atat de respectat odinioara, pictorul a fost dat uitarii, cu timpul, in mod imprudent. In prezent, multi se intorc la el, intelegind insuficienta experientelor izolate, a "pornirii de ia zero" ca is robinson pe insula sa si a micilor retete luate de ici, de colo, al caror efect stralucitor are consecinte triste. Aceasta pentru ca epoca noastra, eliberata de unele particularisme, stie sa adune cunostintele in folosul tuturor. Ea regaseste, in acest sens, spiritul de echipa al marilor ateliere de altadata.
Limitindu-ne la epoca noastra, ne gandirn la trecut pentru a ne ghida cercetarile. Vom incerca totodata sa ne folosim de revelatiile pe care ni le ofera cuceririle stiintifice si resursele tradit ionale, acumulate de un empirism care si ia sa vada si sa rationeze. Elaborarea unui tablou, din punct de vedere material, apeleaza la diferite componente. Acestea intra in joc unele cu altele prin fenomene fizico-chimice. In legatura cu aceasta ne vom limita la recunoasterea efectelor. Studiul lor teoretic ar ingreuna textul nostru, fara nici un folos pentru pictor. El umple, De altfel, biblioteci intregi.
Este usor pentru oricine sa-si procure lucrarile foarte bune, scrise de specialisti, despre compozitia, fabricarea si caracteristicile produselor de baza. Astazi nu mai este necesar nici macar sa se dea, cum se facea odinioara, lista diverselor culori, sa se indice pentru fiecare compozitia chimica, proprietatile, cum ar fi comportamentul la lumina sau compalibilitatile la amestec. Toate acestea se afla deja la dispozitia pictorului, pentru ca furnizorul sau i-a remis cataloage de nuante si note documentare. Artistul poate sa aiba incredere in ele, deoarece fabricantul stie ca afirmatiile, ca si produsele sale, vor fi apreciate dupa efect; daca vrea sa-si pastreze renurnele, el trebuie sa fie de o obiectivitate stiintifica. Adaugam faptul ca prin intelegeri internationale se tinde spre unificarea denumirilor care duceau pana acum la confuzii. Si spre stabilirea, in comun, a unor metode riguroase de apreciere. Vom insista, in schimb, asupra a doua elemente materiale, subjeclilul si liantul, pentru ca au un roi esential in executarea, efectul.
Si conservarea tabloului. Nn ne vom opri aici. Un tablou este facut pentru a fi vazul. El este un adevarat mecanism optic: tabloul nu prinde viata decat in masura in care exista lumina care sa-l lumineze si ochi care sa-l priveasca. Ceea ce percepem noi depinde de interactiunea acestor trei factori. Trebuie sa cunoastem influenta fiecaruia in functie de caracteristicile sale. Pentru partea care face din noi fiinte vii din carne, alcatuite ca atare, aceasta senzatie are efecte fiziologice comune tuturor, prin urmare supuse unor legi generale.
Aceasta ne va conduce la armonia culorilor, domeniu supus anumitor reguli, dar divers, din care artistul va putea sa aleaga. Tehnica trebuie in fond sa compileze tot ceea ce este determinat si reproductibil. Slujitoare a spiritului, ea II pregateste astfel mijloacele de expresie, stabileste intrebuintarea lor pentru a face din ele instrumentul fidel de comunicare a gandirii sale. Trebuie multa naivitate sau infumurare (ele se insotesc adesea) pentru a aborda mi subiect ea acesta. As putea sa ma apar cu exemplul lui f marimee. El si-a incheiat studiul despre pictura in ulei printr-o expunere asupra armoniei, aratindu-se astfel, o data mai mult, un precursor. Ali-as insusi cu placere aceasta fraza din prefata sa:.
Daca nu am atins scopul pe care mi l-am iz propus, cel putin il voi fi semnalat. Voi fi trasat astfel un drum util, pe care altii vor putea inainta cu mai mult succes. Constiinta acestei necesitati, cunoasterea bunelor mele intentii, daca nu a reusitei mele, mi-au atras bunavointa lui van der kemp. El ma indemnase deja sa scriu despre armonia culorilor; iata de ce a fost cu totul justificat demersul meu de а-і solicita o prefata. Opera sa are pentru mine valoare de exemplu si de simbol. Cu echipa pe care o anima, impartasind aceeasi pasiune pentru culmile tehnicilor artistice din tara noastra, el face ca din nou versailles-ul sa ne ofere o mare lectie: frumusetea ansamblului se naste din convergenta reusitelor tuturor detaliilor. In rest, povestea acestei carti este simpla; ea tine de increderea pe care o transmite prietenia.
Georges clieyssial imi ceruse cateva articole pentru revista artistes frangais. Jean chabanon in le peinlre, georges raynaud in bulletin du comite national pour l’education artistique au reprodus aceste articole. Difuzarea lor a sporit astfel si a suscitat un interes pe care nici nu indrazneam sa-l sper. Stimulat de cei care-mi impartaseau preocuparile, incurajat de II. Lem si xavier de langlais, am hotarat sa adun aici aceste expuneri. Le-am revazut si completat cat am putut mai bine, lasind, din pacate, ici si colo, unele ambiguitati, contradictii si, ceea ce este si mai grav, fiind mai greu de descoperit, si unele erori. Totodata, multi m-au ajutat.
Unii isi vor regasi in text numele si propriile lor idei. Altii au binevoit sa-l completeze printr-o expunere originala. Tuturor le datorez o profunda recunostinta si-i rog sa considere aceasta carte o munca de echipa cum a fost si cea pentru realizarea unor materiale de pictura, primite in mod favorabil. Norocul meu a constat intotdeauna in faptul ca am beneficiat de intalniri fericite cum sunt cele din perioada mea de inceput, cu Jacques maroger, Pierre jerome, Pierre Paulet, camille versini, guillaume janneau. Norocul meu astazi consta in primirea atator dovezi de intelegere, de colaborare, a atator idei, sfaturi si, inainte de toate, a atator semne de prietenie. In sfarsit, nimic n-ar fi reusit fara intelegerea pe care o institutie, credincioasa vocatiei sale, a manifestat-o fata de aceste cercetari, in aparenta putin lucrative. Nadajduiesc, asadar ca prin cartea mea il voi putea sluji pe cititor, acest prieten necunoscut.
Pentru claritatea explicatiilor tehnice comentate prin exemplificari, cateva produse au fost citate sub denumirea lor comerciala. Astazi diversitatea si complexitatea elementelor componente sunt atat de mari, in special in domeniul polimerilor, incat nu ar fi corect sa ne limitam la generalitati prea restrictive. Tinem sa subliniem ca aceste denumiri comerciale nu sunt date decat cu titlu indicativ, pentru exemple bine determinate. Specialistii in domeniul articolelor de pictura sunt perfect calificati pentru a-l lamuri pe cititor asupra ansamblului produselor propuse, in functie de anumite cautari in domeniul picturii. Totusi, unele produse in aparenta echivalente pot sa se comporte diferit in timpul pictarii. De aici precizarea autorului, pentru a evita ca o substituire nepotrivita sa duca la esec.
* Notă: Havel, Marc - Tehnica tabloului, Editura Meridiane, 1980