Mi se pare ca am spus pana aici destule despre toate felurile de a colora. Acum, vreau sa ma opresc asupra unui mijloc care este foarte folositor (si care face mare cinste desenului) pentru i copia si a face lucruri asemanatoare cu cele din natura; si acesta se cheama a lua un tipar dupa natura. In ce fel se ia tiparul, dupa natura, al unei fete de barbat sau de femeie? Vrei sa ai o fata de barbat sau de femeie, si de Orice stare sociala ar fi ea? De vrei, urmeaza metoda aceasta: ia un tanar, o femeie, sau un ba-trin — cu toate ca barba si parul se fac greu —, dar pune-l sa-si rada barba, la ulei de trandafiri, mirositor; cu o pensula groscioara, de par de veverita, unge-i fata; pune-i pe cap o scufie, sau o caciulita; ia o fisie de panza, lata de o palma si lunga de la un umar la celalalt, cu care infasoara crestetul capului, pe deasupra scufiei; si coase marginea de jur imprejurul scufiei, de la o ureche la alta. Pune-i in fiecare ureche, adica in gaura urechii, putina vata; si, dupa ce ai intins marginea acestei fasii de panza, coase-o la incheietura girului, si jumatate da-o peste mijlocul umarului, si intoarce-o spre nasturii din fata; si-n acelasi fel coase si peste umarul celalalt; si astfel ajungi sa dai de capatul fisiei de panza. Odata facuta aceasta operatie, rastoarna barbatul sau femeia pe un covor, pe o plansa mare de lemn, sau pe o masa.
Ia un cerc de fier, lat de unul sau doua degete, cu citiva dinti deasupra, de forma unui ferastrau. Si cercul acesta trebuie sa inconjoare lata omului, si sa fie cu doua sau trei degete mai lung decat fata. Da-l unui ajutor de-al tau sa-l tina deasupra fetei, fara sa atinga fata celui intins pe covor sau pe masa. Ia fisia de panza, si trage-o de jur imprejur, punindu-i marginea — care nu este cusuta —, peste dintai acestui cerc, si inchizind-o la mijloc, intre carne si cerc, incat cercul sa ramana in afara fisiei de panza, in asa fel ca de la fisie pana la fata sa fie de jur imprejur un spatiu de doua degete, sau ceva mai putin, dupa cat vrei sa fie de groasa pasta de luat tiparul. Iti atrag luarea-aminte ca, din aceasta clipa, poti incepe sa torni pasta. In ce fel poti face sa rasufle cel caruia il iei tiparul fetei? Trebuie sa-i ceri unui giuvaergiu sa-ti faca doua tuburi de alama, sau de argint, care sa fie rotunde deasupra, si mai deschise dedesubt, ca o trompeta; si fiecare sa fie cam cat o palma de lungi, si groase cat un deget, si lucrate cat maj gingas cu putinta.
La capatul de jos, trebuie sa fie facute de forma narilor, si atat de mici cat sa intre in nari, fara ca nasul sa sufere cumva. Si vezi sa aiba, de la mijloc in sus, parti strapunse cu gaurele, si legate impreuna; jos, insa, unde intra in nari, sa fie departate in chip nefiresc una de alta, atat cat este spatiul de carne, de la o nara la alta a nasului. Cum se toarna pe omul viu ipsosul pentru a-l iua tiparul, si cum se scoate, se pastreaza si se toarna in metal? Odata terminata aceasta operatie, barbatul sau femeia trebuie sa stea rasturnati pe spate; sa-si puna tuburile acestea in nari, si sa si le tina ei insisi, cu mainile. Sa ai pregatit ipsos de Bologna, sau, de vrei, de volterra, facut si copt de cu-rind, si bine cernut. langa line sa ai un lighean cu apa caldicica, si pune repede ipsos peste apa aceasta. Lucreaza cu iuteala, caci se intareste repede; si fa-l moale, dar nici prea mult, nici prea putin.
Ia un pahar cu ipsos din acela si toarna-l, umplind de jur imprejurul fetei. Dupa ce ai umplut deopotriva peste tot, lasa ochii la urma, ca sa-i acoperi dupa ce ai terminat toata fata. Spu-ne-i celui care sta intins sa tina gura si ochii inchisi; fara sa se forteze, caci nu este nevoie, dar sa stea de parca ar dormi; si cand golul de deasupra nasului este umplut de un deget, lasa-l sa stea putin, pana se intareste ipsosul. Si nu uita ca, daca acela caruia II iei tiparul are o slujba suspusa, este nobil, rege, papa, imparat, framanta ipsosul acesta cu apa de trandafiri, caldicica; iar la oamenii de rand framanta-l cu Orice apa de fintina, de put, sau de riu; este de ajuns sa fie caldicica. Dupa ce s-a intarit si s-a uscat lucrarea, ia un briceag, un cutitas, sau o foarfeca, si, cu multa bagare de seama, taie de jur imprejur fisia de panza pe care ai cusut-o; trage afara din nas tuburile, dar incet de tot, apoi spune celui culcata sa se ridice in capul oaselor, sau in picioare, tinandu-si cu ambele maini ipsosul pe care-l are pe fata, incercind sa-si scoata usurel fata din masca, sau din forma aceasta. Apoi, ia-o si pas-treaz-o cu grija. Dupa aceasta, ia o fasa de infasat copiii, si infasoara-o in jurul acestei forme, in asa fel ca fasa sa treaca cu doua degete peste marginile formei.
Ia o pensula, groasa, de par de veverita, si, cu Orice ulei vrei, unge cu mare grija forma pe dinauntru, pentru ca sa nu fi se in-timple din nenorocire vreo stricaciune. Apoi, cum ai facut mai sus, pregatcste-ti ipsosul. Si de vrei sa amesteci in el praf de caramida pisata, cu atat mai bine. Cu un pahar, sau cu un castron, ia ipsos din acesta si pune-l in forma; tine forma pe o scindura, pentru ca atunci cand pui ipsos, sa poti bate cu cealalta mina, usurel, in scindura, pentru ca ipsosul sa poata patrunde bine de tot in fiecare locsor, asa cum face ceara intr-o pecete, si sa nu faca nici basici de aer, nici ingrosat! De prisos. Dupa ce ai facut asa si ai umplut forma, las-o sa stea linistita o jumatate de zi, sau cel mult o zi. Ia un ciocanel si, usurel de tot, incepe si bate pana spargi scoarta de afara, adica aceea a primei forme, dar facand in asa fel incat sa nu rupi nici nasul, nici altceva.
Si daca vrei ca forma aceasta sa fie mai usor de spart, inainte de a o umple, ia un fierastrau de mana si taie in mai multe locuri partile din afara; fii cu bagare de seama ca fierastraul sa nu ajunga inauntru, fiindca ar fi foarte rau. Se poate intampla ca, atunci cand forma va fi umpluta, sa o spargi cu dibacie, doar cu cateva lovituri usoare de ciocan. In felul acesta vei avea chipul, sau infatisarea sau masca oricarui om insemnat. Si sa stii ca, cu un tipar ca primul, poti sa torni tiparul in arama, in bronz, in aur, in argint, in plumb, si, indeobste, in Orice metale vei vrea. Cu conditia insa, sa ai mesteri indeajuns de priceputi in mestesugul topitului si turnatului.
* Notă: Cennino Cennini - Tratatul de pictura, Editura Meridiane, 1977