Stralucitorul cimp fotografiat de kirlian este el, oare, imaginea acestei forte, a acestei scheme "structurante"? In ultimul deceniu s-a emis, de catre mai multi cercetatori, ipoteza potrivit careia ar exista la fiintele vii un fel de "matrice", de "principiu organizatoric41 innascut. Se citeaza experiente ca aceasta: prelevindu-se un fragment de protoplasma ce reprezenta germenele membrului anterior al unui embrion animal, el a fost grefat pe locul de unde urma sa se dezvolte laba posterioara. Ce s-a intamplat? Transplantul de protoplasma s-a dezvoltat ca un membru posterior normal, "uitand" ca el trebuia sa devina, initial, unul anterior. Era ca si cum produsul biologic ar fi suportat actiunea energica a unui cimp de forte structurant. cand o treime din frunza lipseste, luminozitatea din fotografie nu-si restringe, decat vag, teritoriile.
Cand ea dispare, inseamna ca frunza a murit. Exista, spun cercetatorii, un raport strans intre acest ansamblu energetic si organismul viu. Intre structurile formate din atomi si molecule sau poate intre acea, calitativ noua, superioara, "biostructura" si aceasta stare "bioplasmalica". Energia "totala" care anima fiintele vii ar proveni, dupa ei, deopotriva, din energia furnizata de celule ca si din aceea, mai mobila, a bioplasmei. Aparuta cum? Furnizata de cine daca nu tot de celulele vii? Se intrevede un viu inca si mai complex, o structura superioara "mai vie" decat schema cu care reprezentam pana acum unitatea celulelor unui organism?)
Asadar, ea, bioplasma, ce origini are? Cum se formeaza? Cum se reimprospateaza? Cercetatorii sovietici sustin ca oxigenul (din nou oxigenul!) Ar juca, in aceasta privinta (a reimprospatarii), rolul principal. Aflat in aerul pe care il respiram, acesta ar avea posibilitatea sa-si transfere electronii suplimentari, precum si o anumita cantitate de energie — bioplasmei. Studierea cu ajutorul microscopului electronic a imaginilor obtinute prin procedeul kirlian a fost in masura sa aduca unele informatii importante in cimpul de interes al cercetatorilor.
Respiratia — continua ei — este aceea care reinnoieste bioplasma, reface rezervele de energie vitala, combate tulburarile aparute in "reteaua bioenergetica". Aici afirmatiile cercetatorilor coincid cumva cu importanta pe care o dau respiratiei initiatorii unor practici yoga?) Actiunea binefacatoare a ionilor negativi atmosferici asupra organismului era demult cunoscuta. Supusa unui curent de aer ionizat, o leziune se vindeca mai repede. Convalescentii se intremeaza rapid in aerul de munte bogat in ioni negativi. Ionizatoarele", aparate ce produc asemenea ioni in incaperi, reusesc sa indeparteze irascibili-tatea, oboseala fizica si psihica a oamenilor. Era cunoscut, de asemenea, efectul culorilor asupra starilor psihice.
Studiul bioplasmei in raport cu paleta coloristica a lumii a demonstrat ca fiecare culoare din exterior este in masura s-o influenteze, producindu-i oscilatii caracteristice. Culoarea albastra (cu efectul ei calmant recunoscut) face sa creasca, se pare, luminozitatea bioplasmei. Se mai observa, de asemenea, ca un cimp magnetic slab exercita o actiune stabilizatoare asupra acestei luminozitati. Toate reactiile noastre la evenimentele cosmice, pretind in continuare aceiasi cercetatori, trec in-tii prin acest "corp bioplasmatic" pe care il detinem de la natura. Eruptiile solare, de exemplu, provoaca modificari in echilibrul plasmatic al universului; modificari care, la randul lor, influenteaza echilibrul bioplasmatic al fiintelor de pe pamant, iar tulburarile acestuia se pot traduce prin cunoscutele modificari ale starii fizice si psihice la urma urmei daca acceptam in constitutia noastra cele trei stari clasice de agregare, starea solida, lichida si gazoasa, de ce n-am accepta-o si pe a patra (starea ionizata, starea plasmatica) ce "dubleaza" tot, unifica totsi explica tot? (nu chiar "tot" fireste. Important este sa nu-i cerem sa explice mai mult decat poate explica.
Datorita "sensibilitatii" pe care o vadeste fata de unele evenimente cosmice, aceasta prea luminoasa "tesatura" energetica, a noastra — o fi existind sau nu? O fi aratind ca in fotografie sau altfel? — a fost supranumita si "corp astral".
* Notă: Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman, Editura Albatros, 1977