Se intampla ca un om care se indeleiniceste cu o arta sa stie sa lucreze foarte bine orice, si, indeosebi, lucrurile care-i pot face cinste; de aceea, vreau sa-ti arat un mijloc care nu se foloseste, dar pe care l-am incercat eu. Daca iti intra pe maini o figura de piatra, mare sau mica, pe care vrei s-o poleiesti cu aur lustruit, n-ai decat sa urmezi sfatul acesta: matura si curata bine figura; apoi, ia clei obisnuit — adica tempera din aceea cu care gruntuiesti cu ipsos panourile —, si fier-be-l bine, sa dea in clocot; si cand clocoteste asa, da o data sau de doua ori peste figura aceasta, si las-o sa se usuce bine. Dupa asta, ia carbuni de stejar, sau de vufan, si piseaza-i, si ia o sita — care sa lase sa treaca bobul de mei —, si da prin ea carbunele acesta, si desparte ciuruiala aceasta, si-n felul asta aduna cat iti trebuie. Odaia facuta aceasta, ia ulei de saminta de in fiert, bun pentru facut mordant, si amesteca in el o treime de verni lichid. Pune sa fiarba bine impreuna toate acestea. cand s-au incalzit bine, ia un vasulet si pune in el ciuruiala carbunelui; dupa aceea, pune mordantul; amesteca bine impreuna, si, cu o pensula — fie de par de porc, fie de par de veverita, groscioara —, da deopotriva in fiecare loc, peste toata figura, sau peste oricare lucrare. Dupa се-ai facut in felul acesta, pune-o intr-un loc unde sa se usuce bine, fie la vint, fie la soare, dupa cum iti place.
Figura — uscindu-se bine —, ia putin clei, din cel aratat mai sus; pune in el — daca ai avea cat intra intr-un pahar de clei —, un galbenus de ou, si amesteca-le bine impreuna, si incalzeste-le bine; ia o bucatica de burete si da cu el, frecind in fiecare loc unde ai dat cu mordantul, cu carbune. Si pricina pentru care dai cu mordantul, este aceasta: deoarece piatra tine totdeauna umezeala si, dat fiind ca ipsosul legat cu clei o simte de indata, se strica, se desface si se distruge; asadar, cleiul acesta si verniul sunt arme si mijloace de a lega ipsosul cu piatra, si aceasta-i pricina pentru care ti-am dat aceasta lamurire. Carbunele fereste totdeauna piatra de umezeala. Deci, voind sa mergi mai departe cu lucrul, ia ipsos mare si clei — subtiat in acelasi fel cum gruntuiesti cu ipsos o fata de panou sau de catapeteasma —, tinand insa seama de marime; trebuie sa pui unul, sau doua, sau trei galbenusuri de oua, si-apoi, cu lopatica, da peste lucrare; si daca amesteci impreuna cu aceste lucruri putina pulbere de caramida pisata, va fi cu atat mai bine; din ipsosul acesta da cu lopatica de doua sau trei ori, si lasa sa se usuce bine. cand s-a uscat bine, razuie-l si netezeste-l, asa cum faci pe panou sau pe catapeteasma. Ia, apoi, ipsos din cel mai marunt, sau, daca vrei, ipsos pentru aur, si cu aceeasi tempera freaca ipsosul acesta, asa cum faci cand gruntuiesti cu ipsos pe panou; numai ca este nevoie sa pui ceva galbenus de ou, nu atita insa cat pui in ipsosul mare; si incepe sa dai prima oara peste lucrarea ta, frecind cu mana bine si cu grija. De-acum in colo, dai ipsos cu pensula — de patru sau sase ori —, la fel cum gruntuiesti cu ipsos pe panou; in acelasi fel si cu aceeasi grija.
facand aceasta, si uscindu-se bine, razuie-o frumos, apoi pune huma legata in acelasi fel cum iaci pentru panou, si in acelasi fel mergi mai departe si pune aurul si lustruieste-l cu piatra sau cu dintele. Si aceasta este o parte atat de insemnata a artei noastre, cum nici nu banuiesti. Si daca s-ar intampla ca vreo lucrare acoperita cu aur sa se afle in primejdie de a fi stricata de apa, poti s-o vernisezi; si chiar daca nu-i asa de frumoasa, in schimb este mult mai trainica.
* Notă: Cennino Cennini - Tratatul de pictura, Editura Meridiane, 1977