Mai inainte am vazut ca lumina este o forma deosebita a energiei, si, Ca atare, poate provoca transformari chimice; de pilda, in fotografie ea descompune sarurile de argint. Dar, in timp ce, in acest ultim caz, reactia este definitiva, iar imaginea fixata in mod ireversibil chiar dupa intoarcerea la intuneric, in lumea vie substanta sensibila se reconstituie dupa disparitia cauzei dezagregarii sale. Ne putem gandi la un resort pe care-l comprimam si care se destinde de indata ce-i dam drumul, sau la un cinlar automat care revine la zero de indata ce coborim de pe el. De asemenea, energia luminii indeparteaza anu-miti compusi chimici din compozitia lor de echilibru. Ei formeaza atunci elementele unei baterii electOrice care se descarca in sistemul nervos cu o intensitate cu atat mai mare cu cat a fost activata mai mult. Astfel, avem posibilitatea nu numai sa receptionam un semnal, ci si sa-i apreciem importanta.
Or, noi stim ca sunt suficiente trei marimi ea sa identificam Orice emisiune colorat. Acesti receptori sunt minusculi dar in schimb, extrem de numerosi, pentru a asigura examinarea punct cu punct a tuturor detaliilor imaginii. Dupa opinia cercetatorilor ei ar comporta de milioane de bastonase si 6— 7 milioane de conuri dintre care 80 de mii in suprafata mica a foveii. Aceste celule nervoase contin pigmenti foto. Astazi preferam sa spunem rosu, verde, violet si albastru. Dupa cum am aratat, galbenul nu este o "culoare primara". Senzatia de galben ia nastere din excitarea simultana cu rosu si verde, de unde provine, fara indoiala, si cauza luminozitatii sale.
Adaugam ca unii autori vorbesc de patru zone de excitatie. Sensibili care, dupa cum afirma yves legrand par construit. Dupa acelasi model. Din curiozitate, asa cum ne place sa citim pe tub compozitia unei culori, putem sa ne intrebam care este natura acestor pigmenti al caror suport este propriul nostru corp. Se atribuie multe virtuti consumului de morcovi, iar savantii ne vorbesc de o anumita vitamina a (caroten), eficienta, in special, pentru ameliorarea vederii pe timp de noapte. Or, retina contine cantitati mari din vitaminele a si ca sa alegem cazul cel mai cunoscut, cel al bastonaselor, acestea poseda un pigment purpuriu, rodopsina, derivat din vitamina acest produs poate sa absoarba energia anumitor radiatii luminoase, transformandu-se intr-o substanta incolora. La intuneric, sau in lipsa acestor radiatii, pigmentul purpuriu se reface.
Cu toate acestea, conurile sunt cele care ne permit, sa vedem culorile. Studierea lor este delicata. Vom spune doar ca elementele lor componente se inrudesc cu rodopsina, si, desi exista deosebiri clare intre ele, parcurg acelasi proces. Ne vom opri aici in ce priveste acest subiect. Nu vom vorbi de experientele lui land, nu vom pomeni nimic despre discutiile intre cercetatori in legatura cu diferitele tipuri de conuri, componenta exacta a pigmentilor lor respectivi si natura legaturilor intre conuri sau intre conuri si basto-ffiase. In fine, discutiile noastre se vor npri la retina. Nu putem urma indeajuns pertinentele sfaturi ale prietenului nostru laori demulder-dutron al carui rol in cadrul centrului de informatii asupra culorilor (belgia) este cunoscut ; profesor de cro-matologie artistica, el tine sa predea ca fiind necesare pictorilor notiunile esentiale ale perceptiei vizuale a culorilor.
V. in legatura cu acest subiect, lucrarea deja citata a lui baumgardl, la vision, capitolul intitulat. Ochiul ca dispozitiv de inregistrare". cat despre amanunte, trebuie sa fim prudenti, intregul curs l-am facut evitind acesl neajuns in care au pierit atitea ipoteze". Cercetatorii americani au propus, in ultimul timp, noi ipoteze. Fara indoiala ca vor aparea si altele*. Oare vibert nu a spus cam asa: "savantii emit teorii in masura sa-i faca pe pictori sa turbeze. Sa luam ca baza, pe cat posibil, ceea ce se vede in mod obiectiv"?
In acest, sens, avem suficiente fapte de cunoscut, apoi de ordonat, ca sa ne ocupam timpul cu folos. Autorii pe care i-am citat ne invata ca repartizarea elementelor sensibile variaza in functie de diferitele zone ale retinei. Nu exista decat conuri in fovea, portiune lata de o jumatate de milimetru, in care acuitatea vizuala si perceptia vizuala a culorilor sunt optime. Aceste conuri se raresc mult in partea periferica, ocupata, dimpotriva, de bastonase care ajung la cateva sute pe acelasi filet nervos. Dar cea mai sensibila la lumina slaba este partea periferica. In penumbra vedem mai bine un obiect asezat in profil decat unul cu fata spre noi. Este logic sa deducem de aici ca bastonasele sunt cele care asigura perceptia vizuala scolopiea 16 i7, adica nocturna, crepusculara, in timpul careia nu percepem culorile.
Trebuie ca lumina sa atinga o anumita intensitate ea sa putem trece la perceptia vizuala colorata, pe care o permit conurile, Intrucat ele singure sunt prezente in fovea. Este ceea ce un pictor — care nu era altul decat thaodore rousseau — explica elevilor sai: "urcati treptele unei scari iesind dintr-o pivnita. Obiectele se desprind de umbra, formele se revela, formele care exista nu prin contur, ci prin relief. La capatul urcusului apare obiectul colorat". Trei cercetatori americani afirma ca ar fi descoperit felul in care ochiul uman capteaza culorile si transmite informatii asupra acestora creierului. Potrivit studiului lor, ochiul uman dispune de patru proteine - trei pentru vederea in culori si una pentru cea in alb-negru — si o molecula absorbanta de lumina, numita "retinalc". Din interactiunea carora rezulta semnale pe care creierul le intercepteaza fie in culori, fie in alb-negru.
Lumina absorbita de conurile si bastonasele retinei ar fi transmisa creierului prin influxuri nervoase, modalitatile acestei transmisii ramiiiind insa, deocamdata, necunoscute pentru cei trei specialisti americani.
* Notă: Havel, Marc - Tehnica tabloului, Editura Meridiane, 1980