"diviziunea corecta a proceselor psihice este intotdeauna dihotomica cu evidentierea permanenta a caracterului binar. Stefan odobleja) cibernetica are, pentru multi dintre noi, un aspect oarecum socant prin "simplificarile" pe care le propune, prin "mecanicismul" ei. Inainte de a ne exprima, insa, antipatia sau simpatia pentru cibernetica sa ne reamintim impreuna cum a luat ea fiinta (in forma-i moderna, pentru ca, dupa cum stiti, termenul este foarte vechi — la grecii antici el desemnind arta conducerii unei corabii —, iar preocupari in materie au mai existat). Momentul nasterii ciberneticii ca stiinta a fost considerat acela in care cercetatori din mai multe specialitati (fiziologie, medicina, matematica, logica, psihologie, antropologie, economie, sociologie, electronica a Au considerat ca deosebit de necesara pentru progresul ulterior al cunoasterii gasirea unor legi, formularea unor principii comune tuturor acestor domenii. Ca avut loc, astfel, o intalnire deosebit de importanta. Consecutiv, ei au fost repusi in circulatie -cu sensuri si semnificatii mai limpezi, mai cuprinzatoare — termeni ca: informatie, comunicare, control, reglabilitate, autoreglai!
Ilitate, homeostat, conexiune inversa, cutie neagra si altii. Un inalt proces de abstractizare a permis sesizarea unor analogii de esenta, a unor similitudini chiar, intre domenii aparent neasemanatoare. Nici una dintre disciplinele pana atunci existente nu trata lucrurile la un asemenea nivel (care "saracea" in date concrete fenomenele lumii obiective imbogatind, in schimb, posibilitatile de inaintare in cunoasterea esentei lor). Era nevoie de ceea ce numim astazi o "stiinta interdisciplinara". Si ea a aparut. Certificatul de nastere" al noii stiinte este indeobste considerata cartea matematicianului american norbert wiener intitulata cibernetica sau stiinta comenzii si comunicarii la fiinte si masini. Mentionam ca anul aparitiei acestei carti a fost 1948 si ca in anul 1938, deci cu zece ani inainte, aparuse o alta carte, psihologia consonantista, scrisa de medicul roman, stefan odobleja.
Indiferent daca odobleja a fost sau n-a fost inca recunoscut de catre lumea intreaga ca precursor al ciberneticii, sa reflectam putin asupra catorva probleme expuse in cartea amintita. Exista o diviziune "in umbrela", ne spune autorul, care, in fapt, este enumerativa, confuza, falsa, ea neregasindu-se in lumea obiectiva. Aici, in realitate, lucrurile cunosc o diviziune dihotomica. Despre Orice proces sau fenomen putem spune ca el "este a sau non a"; despre "non a" putem spune ca "este в sau поп b" (si, implicit, in cazul de fata, non a, deoarece в face parte din sfera lui non a).
* Notă: Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman, Editura Albatros, 1977