Cleiul este un element esential in decoratiuni artistice

In decoratiuni, precum si pentru decorurile de teatru, cleiul este un element esential. La vcrsailles ne dam seama de acest lucru. Maruflajele si dublarile ( rentoilages ), auxiliare adeseori indispensabile picturii, sunt in mod frecvent, realizate cu ajutorul lipiciului preparat din faina si din mucilagii de seminte de in. Guasele si acuarelele actuale sunt preparate cu guma arabica, facuta mai supla cu glicerina. Majoritatea acestor cleiuri nu rezista la apa, nici la bacterii. Pentru a le proteja, se aplica adesea, cu degetul, nu venii rusinos. De asemenea, trebuie evitat "plombajul" culorilor (cresterea tonurilor insolita de intunecare) de unde apare necesitatea aplicarii intermediare a unui strat izolatii pe baza de albus de ou batut.

Albusul de ou este si clei. El are proprietatea de a deveni insolubil cu limpid, in special sub efectul luminii. Se slie ca era folosit in evul mediu la anlumimiri. Am cunoscut in zilele noastre artisti greci care realizau aluminuri. Ei foloseau guase procurate din comert, pe care le diluau in multa apa. Apoi lasau amestecul sa se aseze, dupa care aruncau apa cu clei care se ridica la suprafata si amestecau cu ou pasta groasa depusa la fundul vasului. Astfel, dispuneau de culori foarte fine.

Cleiurile de mat sus sunt solutii, cu exceptia mucegaiului din semintele de in: datorita galbenusului oul perinde emulsiile. este materialul pictural cel mai celebru de la plinius pana la renaslere. Forta sa simbolizind, in plus, o idee filozofica, se intinde peste secole. Numerosi autori nu vorbii despre el si intrucat exista diferite modalitati de lucru, contradictiile nu lipsesc, (la o scurta bibliografie, il amintim pe cel mai citat, autor, cennino cennini: i-i adaugam pe loumyer pentru partea de istorie, iar dintre moderni, pe armand, doerner si xavier de langlais. Altii dintre contemporanii nostri doresc sa reia aceasta tehnica. Noi am sugerat diferite mijloace, dar trebuie sa insistam asupra unor pericole: 1 Subjeclilul nu trebuie sa fie gras: daca mi revenim la albul cu clei sau caseina.

Sa efectuam o preparatie si sa o facem complet plana si neteda cu hartie abraziva cu apa. Uleiul de ou nu se usuca decat dupa un timp foarte indelungat, astfel incat este periculos sa folosim galbenusul pentru ca ea stabileste cele doua categorii de tempera, mia inrudita cu tehnica picturii pe baza de apa, cealalta cu cea a picturii in ulei. Aici, vom vorbi foarte pe scurt despre prima, deoarece nu constituie subiectul nostru. Totusi nu putem uita indelungatele sale state de serviciu si nici pe cennino ccnnini. Dar xavier de langlais a circumscris perfect problema: "pictura in tempera a primitivilor consta, mai inainte de orice, in folosirea oului (oul complet, albusul si galbenusul impreuna sau fie numai galbenusul, fie numai pur). Iata de ce gennini si doerner vor ca executia sa fie slaba si in strai subtire, deoarece, in caz contrar, culoarea s-ar putea increti sau desprinde. Se reduce proportia de idei nesicativ prin adaugarea ailor lianti (albus de ou si seva de smochin dupa parerea lui genuini, caseina amoniacala, in fine uleiuri sicative si rasini, realizind emulsii grase cu culori de ulei din tuburi, cu verniuri sau diferite mediumuri).

Desigur, executia, modeleul si aspectul tusei variaza in consecanta, ceea ce nu este lipsit de interes. Emulsiile moderne (flashe, liquitex ele. Dau adesea efecte foarte frumoase in amestec, cu ou. Contrar acestora, precum si caseinei, oul se preteaza prost la suprapuneri de alte materiale, dorener recomanda sa nu l folosim in tehnica mixta. In privinta vernisarii, se pot folosi verniuri cu esenta, subtiri, cu conditia sa stim sa asteptam. Sa nu uitam ca oul contine sulf (se spune "miroase a oua stricate"). Sa avem grija sa fie proaspat, dar mai ales, sa evilam pigmentii care contin plumb, cum este albul de argint, in ciuda retetelor pi; care le inttlnim la ani ori ca cennini.

Este mai intelept sa preferam albul de titan. Daca luam aceste masuri de precautie, oul este un material excelent. Sa ne gandim la starea de buna emisei-vare in care ne parvin atitea lucrari vechi, printre care primele icoane rusesti. Cele au transmis procedeul folosit de la muntele athos pana in polonia, adaugand poate oului un verni cu ulei de susan de mare stralucire. Sa ne gandim deci la excelenta lor comportare la imbatrinire si la faptul ca doerner a putut sa spuna ca materia rezista la solventi violenti. Aceste calitati nu s-au schimbat: un panou pictat de Pierre paulei inainte de razboi nu prezinta nici o craclura. Dupa tusele-mart or pe care le a pastrat, culorile puse doar in ulei s-au alterat mai mult decat in amestecul emisional.

* Notă: Havel, Marc - Tehnica tabloului, Editura Meridiane, 1980