In pictura decorativa, cleiul de secara devine mai suplu daca incorporam in el un verni gras. Pentru dimensiuni mai restrinse, guma de cires a fost inlocuita de guma arabica. Aceasta, in emulsie, a permis doua realizari interesante. Pe de o parte, pe la 1930, maroger a obtinut, cu ea, primele mediumuri. Operatia nu era simpla, deoarece fiecare culoare era preparata inainte de sedinta, pe baza de prafuri uscate, in care se incorporau cele doua lichide. Ea a devenii rapida odata cu crearea emulsiei de ulei negru si de apa gumata, usor miscabile cu culorile de idei si de care multi pictori isi amintesc. Cleiul de piele gelatinos se lichefiaza spontan sub actiunea bacteriilor si devine uleios si unsuros.
Amestecat cu culorile, singur sau in emulsie, este mai usor de minuil decat cleiul proaspat si isi pastreaza mai bine tonul la uscare (metoda "a putrido"). Materia picturii lui tinlorelo evoca mai putin folosirea oului decat pe cea a cleiului putred. Desi henri goelz dovedeste, in zilele noastre, interesul pe care-l prezinta guma de cires. Uneori, uleiul se ingroasa in asa fel incat puteti sa-l laiati cu cutitul, totusi redevine limnpede si lichid. Alteori nu se ingroasa. Separindu-i de zat, pnneti-l intr-o oala de sticla la soare: caldura il va albi si limpezi la maximum. Pe de alta parte, inaintea lui maroger, altcineva realizase in 1890, pornind de la aceasta guma arabica, o tempera stralucitoare, care s-a tacut rapid cunoscuta in muzee.
Pentru ca, desi fusese creata pentru lucrarile decorative, numerosi restauratori au adoptat-o, apreciind usurinta cu care se putea lucra cu ea cu apa, suprapunerile rapide si avantajul de a o putea eventual indeparta ulterior, fara riscuri pentru lucrarea originala. In ciuda unor succese certe, trebuie sa ne manifestam si unele rezerve asupra folosirii ei. Emulsia cu medium de ingrosare. Colaborarii lui pietre jcrorhe, al carui gust pentru culoarea frumoasa maroger il ghicise, II datoram nasterea unui produs fabricat sub numele do "medium de ingrosare". Prin amestec cu culorile de ulei, acesta serveste la obtinerea unor paste inalte, bine structurate si superpozabile, fara interventia cleiului sau a altui liant solubil in apa, ol contine med imn flamand si apa. Aceasta este emulsionala datorita prezentei cao-linului si a ghipsului. Pe langa utilizarea prevazuta, "mediumii de ingrosare" constituie pentru urniti nu mijloc simplu de a lucra cu emulsie, careia II confera calitati de executie si de tusa.
Este suficient sa frecam o cantitate mica in culori, apoi sa diluam cu esenta sau, ca sa mergem mai departe, sa facern un lichid de muiat si spalat pensulele. In acest scop il diluam usor cu esenta, apoi adaugam apa, dupa care din nou esenta. Astfel continutul ei redus in ulei o face sensibila la umiditate pe care tendinta de a o reabsorbi cu usurinta. Din cauza aceasta, dupa ce ani uscat-o in ir un loc uscat, trebuie sa o vernisam fara intarziere. In plus, aceasta emulsie in care uleiul este pur si simplu dispersat intr-o solutie apoasa de guma arabica si de zahar poate fi cu greutate pastrata timp indelungat. De aici provin cazurile de separare si ridicare la suprafata a uleiului care determina schimbarea tonului si bnmisarea picturii, incat se obtine un lichid de consistenta sminlinei. Foarte placut pentru ebosare si pentru a executa usor.
In straiuri succesive. Lichidul confera straturilor de dedesubt un caracter slab, pretios pentru reluare ca si pentru conservare. La terminarea executiei, sonoritatile se obtin reluand cu un medium mai gras, flamand sau venetian. Reluarea in ulei a unei ebose cu apa toate cele prezentate pana acum privesc folosirea apei in amesloc cu culoarea de ulei. O alta tehnica consta in a face ebosa cu apa si a termina apoi pictand in idei. Desigur rele doua procedee se pot combina: pentru reluarea in ulei este suficient sa folosim o emulsie grasa. Folosirea unei emulsii grase este suficienta dar nu si necesara.
Daca stratul de dedesubt, in tempera, este bine uns. Nici prea lucios, nici prea absorbant, putem folosi fonie tehnicile in idei. Nu este acelasi lucru, insa daca vrem sa reluam cu culori de apa o executie in ulei, ceea ce nu se recomanda. Totusi uneori suntem nevoiti sa facem local acest lucru. Fie pentru a pastra prospetimea anumitor culori (ex. Odinioara, ullraniarinul. In acest caz trebuie sa "degresam", adica sa inlaturam tot uleiul de la suprafata pana in adancimea stratului de culoare, apoi sa aplicam un strat subtire de liant.
Altadata se folosea usturoiul, deoarece contine si un ulei esential, rare adera prin dizolvarea la suprafata a grasimilor si lotodala un mucegaiul cleios, sensibil la apa. Ceea ce se va realiza cu siguranta si bine ilara intindem peste imprimat un strat de zeama de ceapa (sau de usturoi) care, uscat fiind, primeste si pastreaza culorile de apa.
* Notă: Havel, Marc - Tehnica tabloului, Editura Meridiane, 1980