Diverse realizari care fac sa varieze proportiile catorva culori de baza, tind sa constituie, sub forma de atlas sau de cataloage, o prezentare in care am putea gasi cu usurinta Orice nuanta posibila sau cautata. Trebuie sa semnalam existenta unor astfel de sisteme, pentru ca sunt in legatura cu subiectul nostru si ne fac unele servicii. De altfel, ele sunt atat de apropiate de preocuparile pictorilor, incat unul dintre ei, munsell, a contribuit in mare masura la crearea lor. Perfectionarea lor continua. L-am citat pe alexis marnier-lapostolle, dar si altii trebuie numiti la randul lor, fara ca cineva sa pretinda ca poate sa exprime totul. Mai multe cauze (in special, asa cum am vazut, diversitatea materialelor de comparat) rarnin in permanenta limitative. O alta metoda, colorimetria, ofera o precizie mai mare si ne pune la dispozitie documente exprimate in cifre, deci transimisibile si permanente.
Mentionam ca aici mijloacele de detectie nu sunt limitate la un spatiu infim, asa cum este cazul pentru functiunea punctuala a ochiului. Acest fapt permite fizicienilor sa aleaga intre diferitele procedee de studiu. Primul procedeu foloseste o prisma. Explorind intregul spectru, se stabileste natura elementelor care compun o emisiune luminoasa si se masoara amplitudinea fiecareia dintre undele prezente. Alaturi de acest procedeu al carui caracter analitic ne face sa ne gandim la auz, un altul este mai apropiat de vaz. Sa ne amintim de cele trei proiectoare indreptate spre un ecran. Inzestrindu-l pe fiecare cu un dispozitiv care sa permita variatia puterii luminoase, vom doza selectiv razele transmise prin filtrele galben, albastru-cian si rosu-magenta, sau, in cazul de fata, rosu, verde si albastru.
Din amestecul lor aditiv vor lua nastere nuantele cele mai variate. Intrucat este simplu sa dotam dispozitivele de reglaj cu ace indicatoare si cadrane gradate, ne dam seama ca la fiecare nuanta corespund trei numere. Or, putem compara o culoare materiala, luminata in lumina alba, cu o suprafata alba pe care converg cele trei proiectoare cu intensitate reglabila. Unele aparate fac ca aceste doua pete luminoase sa se juxiapuna, desigur, fara sa se amestece una cu alta. Atunci cautam sa o facem pe cea de-a doua identica cu prima, ac-tionind asupra puterii fiecaruia dintre proiectoarele cu filtru. In final, citim trei numere. In aceasta consta esenta unei metode care ne permite sa cifram si, de aici, sa reproducem culoarea unui obiect.
Astfel, vom deduce prin analogie ca intr-un punct al ochiului va fi suficient un numar foarte mic de senzatii, fiecare variind doar prin intensitate, ca sa efectuam o asemenea identificare. Ca sa incheiem aceste consideratii asupra colorimetriei, adaugam ca ea ne permite si sa aratam prin reprezentari masurabile modul in care culorile se situeaza unele in raport cu altele. Aceste reprezentari trebuie executate in relief, deoarece trei numere nu-si pot gasi corespondent decat in cele trei dimensiuni ale spatiului, adica intr-un volum. Astfel, s-au realizat machete" numite "corpora de culori", dar ce complicatie reprezinta! Or, atribuind dinainte o anumita valoare unor elemente, si cu ajutorul catorva artificii de calcul, vom reusi sa obtinem o reprezentare plana. Acestea sunt diagramele de culoare. Nu o vom da aici pe cea mai folosita in prezent (cea a comisiei internationale pentru ecleraj), ci pe cea care deriva din triunghiul lui maxwell.
Aceasta pentru ca ne gandim nu atat sa aplicam asemenea reprezentari in domeniul picturii, ci mai curand sa dovedim ca o reprezentare plana a culorilor este limitata prin stabilirea apriorica a uneia dintre variabile, de obicei intensitatea. Faptul — trebuie sa ne amintim acest lucru depinde de surea care-l lumineaza si pe care se cuvine sa o precizam. Or, a vedea o substanta colorata, inseamna a receptiona cele trei tipuri de radiatii a caror suma reprezinta intensitatea totala. Deci ne putem exprima altfel: vom da intensitatea si doar procentajul a doua dintre radiatii, cea din urma calculindu-se prin simpla scadere aritmetica. Acest procedeu care exteriorizeaza intensitatea este folosii in numeroase diagrame. Artificiile de calcul" de care vorbim mai jos, destinate sa ofere o reprezentare plana in doua dimensiuni, constau in stabilirea conventionala a valorii intensitatii.
* Notă: Havel, Marc - Tehnica tabloului, Editura Meridiane, 1980