Compozitorul Jean absil s-a nascut la 23 octombrie 1893, in oraselul peruweltz din belgia. El si-a facut studiile la conservatorul din bruxelles, absolvind cu premiul i clasele de orga, armonie si fuga,. Esavirsindu-si pregatirea in domeniul compozitiei cu paul cilson, bsil a fost distins cu premiul agniez in 1921, iar in anul urmator cu al doilea premiu al romei. Ean absil este unul din cei mai de seama reprezentanti ai scolii muzicale belgiene contemporane. Eoretician erudit si compozitor fecund, el a imbogatit patrimoniul muzical al tarii sale cu un numar de lucrari valoroase, imbrati. Sind aproape toate genurile muzicale. Epasind limitele stricte ale armoniei traditionale, Jean absil a stiut sa evite excesele curentelor moderniste, creatia sa pastrind caracterul realist si sincer al clasicilor artei muzicale.
Ean absil s-a simtit atras de farmecul muzicii populare rominesti pe care a cunoscut-o prin vestitele culegeri ale marelui compozitor si folclorist maghiar Bela Bartok, precum si cu prilejul repetatelor sale vizite in rept rezultat al unui studiu aprofundat al muzicii noastre populare, Jean absil a dat la iveala mai multe compozitii inspirate din folclorul romanesc — din care citam cantata de camera les chants du mort (dupa bocetele ardelene culese de Bartok), rapsodia romina pentru vioara si orchestra (prezentata la bucuresti, in 1955, de catre violonistul belgian andra gertler) si suita pentru orchestra pe teme populare rominesti, opera 92, executata la bucuresti in 1960. Ia romina pentru vioara si orchestra, opera 56. Apsodia romina de absil reprezinta o fantezie libera, brodata pe diferite teme de jocuri si cantece, legate intre ele printr-o serie de cadente stralucitoare ale instrumentului solist. Lucrarea incepe cu o introducere orchestrala, construita pe o tema de dans energic ritmata, urmata de un scurt fragment de cantec. Poi ambele motive se repeta intr-o armonizare schimbata, dupa care vioara solo executa o cadenta de mare virtuozitate care conduce spre a doua sectiune a rapsodiei. Ici auzim, mai intai la oboi si apoi la vioara solo, o melodie de joc mai potolita, care va reveni in forme variate, alternind mereu cu tema de dans din partea introductiva. Noua cadenta pregateste apoi episodul central al lucrarii, bazat pe Melodia unui colind ardelenesc, de o mare frumusete, prelucrat in forma de tema cu variatiuni.
A capatul acestui episod liric, vioara aduce o ultima cadenta, servind ca tranzitie spre partea finala a rapsodiei. Cest final, care aminteste oarecum de forma rondo-ului, se bazeaza pe alternarea unei teme dominante si a doua teme secundare prezentate in diferite forme ritmice si armonice. Ste interesant de mentionat ca tema principala a partii finale este conceputa de compozitor in spiritul muzicii noastre populare. Apsodia romina de Jean absil este dedicata violonistului andra gertler.
* Notă: Pricope, Eugen - Ghid De Concert, 1977