concertul in mi major este acompaniat de obisnuita formatie de coarde. Partea llegro, incepe cu o tema sprintena, intonata de orchestra si pian, in tutti: dupa expunerea subiectului principal, pianul-solist aduce un material tematic proaspat, contrapunctat de orchestra cu motive ale temei principale: si indeosebi cu motivul initial al acesteia. Ca in toate concertele de pian sau de vioara ale lui Bach. Prima lor parte poate fi impartita. In trei sectiuni: 1) expunerea temei principale in tutti urmata de (primul solo, de obicei con-stind dintr-un motiv nou; 2) dezvoltarea materialului tematic intr-o sectiune mediana, modulatorie; 3) revenirea recapitulativa a ideii principale. In concertul in mi major sectiunea mediana cu un caracler modulatorie transpune tema principala in tonalitatile do diez minor si fa diez minor. Impresie de plenitudine sufleteasca se desprinde din desfasurarea primei parti.
Partea 11, siciliano, in masura in do diez minor incepe cu o larga tema intonata de orchestra (tutti) deasupra careia pianul solist desfasoara valul transparent al unei figuratii in arpegii. Tema de tutti caracteristica prin ritmul ei punctat si mladioasa ei leganare. Iciliano este preluata dupa 7 masuri de pianul solist in timp ce orchestra o acompaniaza. Partea III, allegro, in revine la tonalitatea fundamentala. Mi major. Ca incepe cu o tema vioaie, dansanta, intonata cu elan de orchestra si pian (tutti). Pianul solist aduce un motiv cromatic-urcator, jucaus, dar este silit sa reia tema de tutti a carei revenire pe diferite trepte si in variate transpuneri tonale imprima finalului o exuberanta atmosfera de veselie.
Ian si orchestra in la major. Ste considerat de cercetatori ca fiind scris special pentru clavecin si orchestra. Lucrarea se remarca prin stralucirea partilor extreme scrise in miscare repede si prin profunzimea de sentiment a miscarii lente, mediane. In opozitia dintre tutti si solo (orchestra si pian) instrumentul solist se mentine pe primul plan, captivind interesul prin bogatia figuratiilor si ornamentatiei (apogiaturi, triluri, note iniei de pasaj), specifice temei. concertul este alcatuit din 3 parti: partea i, allegro, suprapune tema extrem de insufletita, debutlnd cu jucausele si stralucitoarele arpegii ale pianului. Pe acompaniamentul viguros, in ample acorduri, ale orchestrei. Ectiunea centrala, ca de obicei modulatorie, transpune tema principala in diferite tonalitati pentru a conchide intr-un tulii sonor, pe un acord de tonica,.
Partea II, larghetto, in masura l|, in ritm leganator de siciliana, este de o expresivitate patrunzatoare. In desfasurarea ei se rasfringe geniul magistralului polifonist care stie sa trezeasca si sa intensifice emotia ascultatorului, prin suprapunerea s> impletirea mai multor fire melodice. E un motiv cantabil al vocilor grave din orchestra, pe un asa-numit motiv de lamento-bas se inalta cantul curgator, in maniera unei improvizatii libere a pianului solist: partea II se incheie ou motivul cantabil de lamenta invesmantat armonic. Partea III, allegro та поп tanto, straluceste de voie buna, de avant tineresc si nesecata fantezie ritmico-melodica. Tema principala de o voiosie festiva, ornamentata, cu mordente si triluri. Capricios articulata din grupuri de 32-imi si 16-inti este introdusa de pian: tratarea cont rapune fi ca a motivelor ei componente genereaza imagini luminoase ce sugereaza forta morala si umorul marelui compozitor. Ian si orchestra 1n fa minor cercetatorii presupun ca ar fi versiunea originala pentru pian a unui concert pentru vioara.
In sol minor, care s-a pierdut. Ste alcatuit din 3 parti. Rimul si ultimul allegro prezinta unele asemanari cu partile de extremitate ale concertului in do minor pentru doua piane si orchestra. Partea Allegro moderato, in masura incepe cu obisnuitul tutti in care pianul si orchestra intoneaza cu stapanita voie buna si energie tema principala: dupa expunerea ei pana la un crescendo-forlissimo, pianul solist introduce in nuanta plano un motiv in triolete, de un delicat relief melodic: 22 dar tema principala de tutti ramane dominanta. Ratarea ei lonlrapunctiea prilejuieste modulatii si nuantari dinamice. Revenirea ei intr-un tutti sonor la pian si orchestra incheie prima parte. Ur tea 11, larga, in miscarea andante, in masura j, in la bemol major, intrece prin splendoarea ei expresivitatea celorlalte doua parti extreme.
Ach ne ofera aici exemplul maiestriei cu care stia sa tese firul larg al unei cantilene instrumentale dezvoltate dintr-un motiv initial de catre partida. Pianului: orchestra mentine pana la sfarsitul partii lente un acompaniament discret, in pizzicato. Ndantele creste si descreste sonor si se incheie intr-un crescendo caruia II pune capat o singura masura a orchestrei. N sir de sexte coboritoare legate doua cate doua conchid expresiv pe un acord cu coroana. Partea III, allegro con fuoco in fa minor, in masura este o prelucrare contrapnnetica, constind dintr-o imitatie pe doua voci a temei, intonata cu elan de pian si orchestra, in tutti: имвниі^^мииминвнмііминвинвяввині. Lternarea grupurilor de saisprezecimi si optimi, pauzele si respiratiile din partitura pianului, stilul consecvent fugat imprima finalului acestui concert accentele unei sanatoase bucurii, stapanita si sincera totodata.
* Notă: Pricope, Eugen - Ghid De Concert, 1977