Dinu lipatti, una dintre figurile cele mai proeminente ale artei interpretative contemporane, s-a nascut in bucuresti, la 17 martie 1917. Arintii sai il incredinteaza, de la varsta de 7 ani, maestrului Mihail jora cu care invata pianul si disciplinele teoretice. Dupa 4 ani, maestrul jora il recomanda profesoarei flori ca musicescu, care a avut ca elevi pe unii dintre cei mai remarcabili pianisti ai nostri. In 1934 lipatti pleaca pentru perfectionare la Paris unde urmeaza cursurile scolii normale, de. Muzica cu profesorii alfred cortot la pian, paul dukas si apoi nadia boulanger la compozitie. este asemenea invata dirijatul orchestral cu charles miinch. In anii petrecuti la Paris, lipatti isi incepe cariera de pianist cinlind in numeroase orase din franta, belgia si elvetia.
Ilevenit in tara pentru o vreme, in anul 1937 el interpreteaza cu nu urias succes concertul in mi bemol чіе liszt. Sub bagheta lui wilhelm mengelberg. In iunie 1939 lipatti se intoarce din nou in patrie. El canta adesea cu prima noastra orchestra simfonica atat in capitala cat si in turnee, dand in acelasi timp recital© si concerte peste hotare. Preciind meritele artistice exceptionale ale lui dinu lipatti, conservatorul din geneva II incredinteaza postul de profesor la clasa de inalta perfectionare pianistica unde, cu o suta de ani in urma, a fost profesor Franz liszt. In ultimii 5 ani ai vietii, activitatea lui lipani se desfasoara sub triplul aspect de interpret, compozitor si pedagog. In ziua de 2 decembrie 1950, dinu lipatti s-a stins din viata.
Estea mortii sale a produs o adanca impresie in lumea muzicala. Arii muzicieni ai vremii noastre in frunte cu george Enescu au adus elogiu memoriei ilustrului pianist, compozitor si profesor. Semenea lui Enescu, lipatti nu s-a rupt niciodata de poporul sau. Esi i s-a oferit cetatenia straina a refuzat-o. In timpul dezastrului produs de seceta in moldova, in anii dupa al doilea razboi mondial, lipatti a dat concerte in beneficiul celor napastuiti. Aralel cu activitatea sa concertistica, lipatti a atribuit o insemnata parte a timpului si compozitiei. Concertino in stil clasic, opera 3, pentru pian si orchestra de camera, a fost compus atunci cand autorul avea varsta de numai 19 ani.
Ucrarea vadeste insa o maturitate artistica remarcabila, o cunoastere adanca a mestesugului componistic, o sensibilitate originala care se desluseste cu claritate, desi dinu lipatti si-a propus sa dea inspiratiei sale o expresie clasica, in stilul veacului xviii. Ratarea materialului tematic este cu preponderenta polifonica, pastrind cele mai valoroase trasaturi ale creatiei marilor clasici: limpezimea si expresivitatea simpla. Concertino este alcatuit din patru parti de proportii reduse. Artitia pianului, care contine uneori pagini foarte dificile, are un caracter de instrument obligat, integrat organic tesaturii de ansamblu. Orchestratia foloseste grupul corzilor, doua oboaie, doua fagoturi si timpane. Partea 1, allegro maestoso, se deschide cu o introducere orchestrala bazata pe un mers agale de triolete. Eganarea lor domoala trezeste amintirea magistralei interpretari pe care lipatti o dadea cunoscutului coral in sol major de Bach, oferit de atitea ori ca supliment in concertele sau recitalurile sale.
Urind apare singura tema a miscarii, o melodie linistita cantata de oboi: pianul se incadreaza si el indata in ambianta creata de orchestra. Tema apare la protagonist numai catre sfirsitul miscarii. Emarcam ca, la fel ca si marele Enescu si alti compozitori ai epocii noastre care au scris lucrari in stil clasic, dinu lipatti intelege acest stil ca un cadru. Cu este nicidecum vorba de o pastisare, ci de realizarea unei atmosfere care lasa posibilitatea afirmarii individualitatii creatoare a compozitorului. In acest punct de vedere trebuie privite atat indraznelile armonice, caracterul bizar al unor momente din partea III a concerrino-ului. cat si prezenta elementelor de factura folclorica romaneasca ce se remarca in final. Dagio molto, partea II a concertino-iaui.
Incepe cu un solo de vioara, acompaniat asemenea unei arii clasice. Pianul aduce pe urma partea lui de solo, accentuand atmosfera de liniste meditativa. Olto espr. E legato. Boiul, impletindu-si glasul sau cu pianul, preia tema ; apoi intervine un dialog intre fagot, oboi si vioara in timp ce pianul isi tese mai departe firul melodic. Dupa un scurt solo de vioara, urmeaza o cadenta a pianului. Catre sfarsit sunt create momente de intensa expresivitate prin readucerea intr-o atmosfera de reculegere, la vioara solo, a elementelor melodici de ia inceput si a elementelor caracteristice din tema pe care o expusese pianul.
Partea III, allegretto, de o structura tripartita, reproduce pe alocuri in chip caricatural unele trasaturi ale menuetului. E la inceput viorile prime aduc aceasta tema dansanta peste care pianul suprapune un sir de sunete perlate. Indepartarea de tonalitate si apoi revenirea neasteptata la ea, ne face sa ne amintim de stilul armonic seinteietor din simfonia clasica de Prokofiev. Partea centrala a acestui allegretto creeaza un umor ce merge pana la grotesc si sarcasm, asa cum ni se prezinta uneori in lucrarile lui igor strawinsky. E reia apoi prima sectiune a miscarii. Ltima parte a concertmo-ului, allegro rnolto, incepe cu acest fragment executat cu delicatete de catre pian: un element de influxiune de joc popular romanesc ce va capata pe urina un profil bine conturat. Tema contrastanta (finalul este scris in forma de sonata) este expusa de catre pian acompaniat de fagot: dezvoltarea este intemeiata numai pe tema i si prilejuieste un viu dialog intre intrumentele orchestrei, pe de o parte, si pian, pe de alta parte.
Epriza este urmata de o coda in care oboiul si viorile prime se ingina parca in timp ce pianul executa un joc sprintar de sunete. Concertino-ul se incheie in sonoritati fine, invaluitoare.
* Notă: Pricope, Eugen - Ghid De Concert, 1977