concertul pentru oboi si orchestra in do major este alcatuit din 3 parti. Partea i, allegro spiritoso, incepe cu expunerea tematica a orchestrei care introduce direct tema principala, аиидги spurbcoso, cuceritoare prin optimismul ei, prin accentele ei de mandrie si umor. Iscursul muzical, nuantat, cu treceri de la forte la piano si pianissimo, conduce spre o noua idee, de o expresie mai lirica, mai linistita, purtind indicatia dolce. Cu este insa tema secundara, care va apare mai tarziu. Xpunerea tematica a orchestrei se incheie cu o riturnela ritmica, intonata in staccato. Ezumand parca dispozitia luminoasa, gratia si veselia primei parti, riturnela va reveni in diferite episoade imbracand variate infatisari. E un acompaniament ritmic, in optimi egale, instrumentul solist se angajeaza in actiunea muzicala cu o cadenta bazata pe un arpegiu.
Eauzim apoi la oboi tema principala si in cotinuarea ci motive ritmice si melodice din expunerea orchestrala si in sfarsi" adevarata tema secundara. Dezvoltarea trece initiativa discursului muzical la orchestra. Aceasta reia vesela riturnela amintita, transforma ritmic unele motive si se incheie cu aceeasi riturnela. Boiul solist reia elementele cadentei pe care le inlantuie sagalnic, prin game rapide. De tema II. N nou episod orchestral introduce elemente tematice inedite, asa cum se intampla si in dezvoltarile Mozartiene. Incepe apoi repriza.
Boiul einta din nou cadenta sa si reia apoi ideile principale pentru a termina cu o noua cadenta de virtuozitate. In ultimele 6 masuri ale primei parti reauzim, in cliip de concluzie, riturnela sagalnica si gratioasa, mentionata de cateva ori. Partea II, andante, in fa major, este de o lina si expresiva cantabilitate. Boiul solist einta o melodie senina, urmata de un comentariu caracteristic intr-o treptata crestere sonora a orchestrei. Poi oboiul solist isi reia cantul larg si nuantat incheindu-l cu un tril. Omentariul orchestrei revine cu aceeasi crestere progresiva a sonoritatii, dupa care oboiul solist introduce tema II, in do minor, patrunsa de o umbra de tristete: revenirea ideii principale incheie cercul de idei al acestei miscari. Omentariul orchestrei, mentionat mai sus, incheie partea lenta a concertului.
Partea III, allegretto, imbina forma de rondo cu principiul varitiunii. E la inceput se aude vesela si antrenanta tema-refren expusa de oboiul solist pe acompaniamentul ritmic al orchestrei. tema-refren alterneaza nuantele plano si forte si se incheie cu un arpegiu sprinten al solistului. Prima variatie a temei-refren, indeplinind rolul unui cuplet in cadrul formei de rondo, se aude tot la oboi. Prin leganarea ei ritmica sugereaza dansul taranesc Austriac, laendler. Ariatiile sunt intrerupte la un moment dat de un episod in tonalitate minora (do minor) unde oboiul solist aduce o tema contrastanta. Dupa aceasta trecatoare adnmbrire a atmosferei, veselia specifica finalului revine o data cu tonalitatea majora.
In incheierea concertului, oboiul solist reaminteste in pianissimo tema-refren ce a constituit punctul de plecare in sirul variatiunilor.
* Notă: Pricope, Eugen - Ghid De Concert, 1977