concertul pentru orga si orchestra in si bemol major, opera 7, numarul laturi de orga concertanta, lucrarea grupeaza urmatoarele instrumente: doua oboaie, doua partide de violine, una de viole, una de basi (violoncel, contrabas, fagot) si cembalo. Partea solistica este scrisa doar pe doua portative. E presupune ca pe timpul lui handel nu fusesera introduse in anglia, tara sa adoptiva, instrumentele cu pedalier. Ar in peregrinarile sale pe continent, marele compozitor cunoscuse orgile perfectionate din orasele germane si italiene. Ovada ca s-a gandit la ele, atunci cand scria, este faptul ca in manuscrisele sale apar indicatii ca acestea: "pedale" sau "organo a clav. E pedale". concertul in si bemol major cuprinde trei parti.
Partea i se deschide cu un motiv punctat infatisat de orga si reluat de indata — in imitatii — de orchestra. Noua idee melodica va apare apoi in orchestra si se va repeta necontenit: in timp ce solistul o impodobeste cu ornamente in care predomina valori mici de saisprezecimi. Dupa o episodica rarire a tempo-ulni (piano este adagio) revine miscarea initiala andante. E iveste acum, la orga, o noua tema in acordurile ample ale maini i stingi, pe urma, tot la orga, un motiv oarecum pastoral care vor servi drept fundal pentru variatiuni, atat la instrumentul solist cat si in orchestra. Ca executia miscarii urmatoare, largo este piano. Oboaiele si fagotul nu participa. Intr-o atmosfera de reculegere, partea de bas masoara parca curgerea solemna a muzicii asemeni unui cortegiu tacut.
Ltima miscare, allegro, este ca un dans vioi, de obarsie populara franceza — bourree. El este expus de orchestra si preluat de orga. Llegro aparitia in concert a unui dans popular, bine definit, reprezinta o dovada a intrepatrunderii genurilor suita-concert, fSecventa la handel.
* Notă: Pricope, Eugen - Ghid De Concert, 1977