In autobiografia autorului (intitulata cronica vietii mele muzicale) se gasesc, referitoare la concertul pentru pian si orchestra in do diez minor, opera 30, urmatoarele randuri. Printre lucrarile proiectate in anul 1881—1882 trebuie numarata si schita concertului pentru pian si orchestra in do diez minor, pe o tema rusa. Faturile lui balakirev mi au fost straine de alegerea temei. Prin toate procedeele folosite, concertul meu pare sa urmeze modelul unui concert de liszt. Onoritatea destul de frumoasa a lucrarii si factura ei pianistica, destul de satisfacatoare, l-au uimit, si nu intr-o mica masura, pe balakirev. Iciodata, el nu m-ar fi crezut in stare sa compun o opera atat de pianistica. concertul a fost dedicat memoriei lui liszt, un aprig sustinator al maestrilor scolii ruse clasice.
Ladit dintr-o singura parte (monopartil), concertul prezinta insa 3 miscari distincte. Trasatura originala a lucrarii consta in folosirea unei singure teme, de un pronuntat caracter folcloric rus, de-a lungul intregului concert. Lucrarea este deci monotcmatica. Relucrarea unicei teme tine mai mult de stilul variatiunii libere decat de travaliul tematic propriit-zis. Prin lipsa episoadelor dezvoltatoare ca si prin durata redusa a executiei, lucrarea este mai cnrind un concertino decat un concert. Tema unica a concertului este expusa in primele masuri de instrumentele cu coarde si de suflatorii de lemn (fagot, flaut, clarinet). Intr-o miscare alternata moderato si adagio a piacere.
Ele doua elemente componente ale temei (a si b din 1) constituie substanta muzicala a celor 3 miscari, legate, fara pauza intre ele. Partea i, moderato assai, cuprinde expunerea si varierea temei. E-a lungul ei se remarca episodul allgre. Tto quasi polacca in care tema este ritmata ca o poloneza in ample acorduri alternate intre pian si orchestra. Curte cadente ale instrumentului solist strabat partitura concertului. Na dintre ele alcatuieste partea lenta a lucrarii, andante mosso, unde tema este infatisata in atmosfera unei nocturne romantice, pe un acompaniament dedus din chiar conturul ei. Partea III, allegro, este ritmica si dinamica, sugerind vioiciunea jocurilor populare ruse.
Ianul participa la expunerea si prelucrarea temei ruse, folosind mijloacele de expresie ale tehnicii lisztiene. Arpegii, figuratii armonice, game, glissande, acorduri si octave. Aleta orchestrala sugestiv colorata si armoniile bogate imprima concertului un farmec si o originalitate deosebita.
* Notă: Pricope, Eugen - Ghid De Concert, 1977