Desi mai putin cunoscut decat cel pentru vioara, concertul in sol minor, opera 25. Reprezinta un aport demn de luat in scama al compozitorului la imbogatirea literaturii concertistice de pian. Lucrarea se deschide cu o tema introductiva, in miscare molto allegro con fuoco, care, pornind de la piano, ajunge curand la fortissimo. Pianul se avanta de indata in iuresul muzicii cu un motiv expansiv. Tema aceasta, care apare in continuare, la solist, vadeste influenta stilului romantic involburat al lui weber. Tema secundara este o melodie supla ; expunerea ei este incredintata solistului. Dezvoltarea incepe cu motivul avantat cu care-si facuse aparitia pianul.
In repriza, tematica este adusa, ca de obicei, cu schimbari de orchestratie si plan tonal. Partea i a concertului se leaga pe nesimtite cu miscarea urmatoare, andante. Ste o pagina romantica, visatoare, in care solistul coopereaza cu corul nostalgie al violoncelului, violei, fagotului si cornului. Partea II a concertului, care este alcatuit din 3 sectiuni, este dominata de tema de mai sus. Recerea la final — presto — o face acelasi motiv de semnal care rasuna la corn si trompete si intarit de pian. E acest motiv este alcatuita o introducere dupa care urmeaza prima tema propriu-zisa a ultimei parti. Ca este strabatuta de suflu dinamic.
Uzim insa aici si motive transparente care ni-l amintesc pe mendclssohn din feerica muzica la visul unei nop i de vara. In final sunt revalorificate elemente tematice din partea concertul se incheie cu o sectiune stralucitoare — coda — care ofera protagonistului prilejul dezlantuirii spectaculoase a virtuozitatii.
* Notă: Pricope, Eugen - Ghid De Concert, 1977