Paul constantinescu este un reprezentant de seama al scolii romanesti contemporane de compozitie. Ormat la conservatorul de muzica din bucuresti in clasa de contrapunct si fuga a lui Mihail jora, paul constant! Ne seu a dus mai departe stradaniile maestrului sau de a transpune pe planul marilor forme dramatice, simfonice si de camera, incomparabila bogatie de melodii si ritmuri a muzicii noastre populare. Unoscator profund al folclorului, cercetator pasionat al muzicii psaltice ale carei origini le-a cautat in vechile manuscrise bizantine, paul constantinescu si-a faurit printr-o munca asidua un limbaj muzical inrudit cu graiul muzical al poporului. Ole doua oratorii, operele o noapte furtunoasa si pana lesnea rusalirn, simfonia. Imfonieta, cele doua rapsodii pentru orchestra, suitele simfonice, concertul pentru pian si orchestra, concertul pentru vioara si orchestra, balada haiduceasca pentru violoncel si orchestra, concertul pentru harpa, concertul pentru orchestra, ciclul de lieduri ulita noastra. Imfonia ploiestiului, corurile, cantecele pentru voce si pian, lucrarile de muzica de camera, muzica de film, toate acestea dau o imagine a efortului creator al lui paul constantinescu.
Olosind melodii populare autentice in multe din lucrarile sale, paul constantinescu a aratat ca valoarea unei creatii muzicale nu consta doar in elaborarea materialului tematic, ci mai ales in forta de convingere pe care acesta il obtine atunci cand este infatisat intr-una din marile forme ale muzicii simfonice si de camera. Intr-o alta faza a evolutiei sale, acelasi compozitor valori ficind potentele expresive ale folclorului a vadit un grad deosebit de stilizare a clementelor ritmico-melodice ale muzicii populare, inventindu-si temele si motivele pe temeiul intonatiilor si mai ales al gamelor si modurilor specifice acestuia. Cele doua modalitati estetice de a concepe. Muzica nationala11 coexista in intreaga creatie a compozitorului; chiar si in acele lucrari unde domina tematica folclorica, autorul a imbinat diferite melodii populare cu motive si teme de inventie personala. Istins cu titlul de maestru emerit al artei din si cu acela de laureat al premiului de stat, paul constantinescu este profesor da conservatorul ciprian porumbescu din bucuresti. Vioara si orchestra. concertul pentru vioara si orchestra, terminat in iulie 1957, este alcatuit din 3 parti care se canta fara pauza intre ele.
Aterialul tematic este de inventie personala dar cu un pronuntat caracter folcloric. Emele si motivele ce stau la baza lucrarii sunt armonizate cu indrazneala fara ca armonia sa sparga limitele conceptiei tonale. Forma celor trei miscari ale concertului este deosebit de interesanta. Iecare parte prezinta sub raportul structurii imbinari originale ale formelor traditionale. Astfel, prima parte. Llegro, combina forma de preludiu cu aceea de sonata, miscarea mediana. Ndante, amalgameaza forma liedului Marc cu aceea de scherzo, iar finalul, allegro molto.
Este conceput in forma de rondo-sonata. Ingura cadenta a viorii soliste este organic integrata finalului. Aceasta cadenta unica isi are rostul ei in economia lucrarii. E-a lungul ci sunt prezentate toate elementele tematice ce stau la baza celor trei miscari ale concertului. In toate elementele componente ale lucrarii, melodie, ritm, armonie si orchestratie, se degaja un optimism biruitor, acea inclinare spre umor atat de specifica autorului. Ceste stari sufletesti isi afla insa un binevenit contrast in cantabilitatea si lirismul partii mediane. Partea 1, allegro, incepe cu un scurt motiv introductiv, in fortissimo, al coardelor si suflatorilor.
N ritm caracteristic de saisprezecimi se statorniceste la coarde. Curand vioara solista intra in actiunea muzicala cu un motiv jucaus, in sonoritatea forte. Motivul cunoaste o larga expunere. Iata primele lui masuri: solo II. Xpozitia viorii se incheie cu un tril lung dupa care motivul din 1 este preluat de diferite compartimente ale orchestrei. N al doilea element tematic, mai putin amplu decat primul, este introdus de vioara solista. El se bazeaza pe urma torul motiv con tras ta ol prin tonalitate si prin linia sa mai melodioasa: materialul tematic este reluat aidoma in repriza: cele doua motive (1 si 2) fiind urmate de tema introductiva expusa de orchestra in primele patru masuri ale miscarii.
Accelerare a miscarii (piu vivo) si o potolire a sonoritatii pregatesc intrarea in partea a doua. Ndante. Partea II debuteaza cu o fraza introductiva a clarinetului si fagotului: acest episod introductiv este acompaniat de figuratiile viorii soliste care introduce la randul ei un al doilea element tematic, purlind indicatia mollo espressivo ed agitate. Fraza larga si cantabila a viorii soliste, de o expresie lirica, completeaza atmosfera meditativa a partii lente. Desfasurarea linistita a muzicii este intrerupta de un episod median in miscare allegrello scherzando. Unde tot vioara solista introduce un alt motiv, suprapus pe ritmul egal al coardelor si suflatorilor. Eluarea ideilor se face in ordinea inversa a expunerii lor.
Dupa o scurta concluzie, coda, orchestra si solistul ataca in forte finalul, allegro molto. Partea III. Llegro. Incepe cu expunerea energica de catre solist a temei i: 100. Vind configuratia unui subiect de fuga, tenia este tratata con-trapunctie, la 3 voci, de orchestra. Dupa o a patra reluare a ei, urmeaza o mica dezvoltare. Paritia unui element tematic secundar a carui expunere revine tot viorii soliste imbogateste substanta muzicala a finalului.
Dezvoltarea, specifica formei sonata, se bazeaza pe tema principala (din numarul 5) si se caracterizeaza prin aceeasi tratare fugata ca si expozitia. Forma de sonata este largita printr-un episod avand functia urnii cuplet de rondo. Cadenta viorii soliste constituie o retrospectiva a intregului material tematic. Rilul final conduce spre repriza temelor, care apar in aceeasi succesiune ca la inceputul miscarii. Rezentarea temei principale a finalului, dupa regulile fugii, amplifica valoarea ei expresiva si conduce spre o concluzie stralucitoare.
* Notă: Pricope, Eugen - Ghid De Concert, 1977