Scoala nationala ceha si-a castigat un bun renume in cadrul istorici muzicii universale. Operele lui smetana si dvorak au fost multa vreme socotite prima manifestare a muzicii clasice cehe. In realitate insa, creatia acestor compozitori este rodul unei indelungate si zbuciumate evolutii a culturii nationale cehe, desfasurata pe fondul stravechi al creatiei populare. Vorak (1841 — 1904) s-a nascut in anul 1841, intr-un sat asezat pe malul vltavei. Infruntand multe piedici datorita originii sale modeste, el a studiat muzica la fraga — centrul de rezistenta nationala impotriva opresiunii habsburgice. Ompozitorul s-a afirmat in domeniul vietii artistice, sprijinit fiind de intelectualitatea progresista care lupta cu hotarirc pentru infaptuirea idealurilor poporului ceh. Vorak a scris nenumarate piese vocale, corale si instrumentale.
O intreaga serie de trio-uri, cvartete, cvintete, sextete, un numar de 8 lucrari eonccrtislicc, dintre care minunatul concert pentru violoncel si orchestra ca si concertul pentru vioara. Celebrele dansuri slave, numeroase uverturi, serenade, suite, poeme simfonice, zece opere si noua simfonii. Intre acestea cea mai cunoscuta este simfonia у intitulata din lumea noua. In tematica acestei lucrari se reflecta unele inriuriri ale folclorului negrilor si al populatiei bastinase din america, a caror muzica compozitorul a studiat-o cu un interes deosebit, in timpul sederii sale la new-york, unde a ocupat timp de 3 ani (1892—1895) postul de director al conservatorului national american. concertul pentru violoncel si orchestra a fost compus, ca si simfonia din lumea noua, in perioada sederii compozitorului in america. El a fost cantat in prima auditie la Londra la un an dupa terminarea lui. In 1896, sub bagheta lui dvorak, solist fiind violoncelistul leo stern.
E atunci lucrarea a intrat in repertoriul simfonic universal datorita valorii ei artistice deosebite, determinata in parte de caracterul melodios al temelor folosite, bine adaptat timbrului violoncelului. Elodii de o calda expresivitate vocala si ritmuri viguroase sunt prelucrate in cele 3 parti ale concertului , intr-un stil simfonic amplu, instrumentele din orchestra si indeosebi cele din grupul alamurilor avand o mare participare la dezvoltarea materialului tematic. Rdoarea si sinceritatea romantica a unora din melodiile concertului se explica prin caracterul lor melodic vocal, autorul folosind unele cantece liOrice scrise in perioada ce a precedat sederea sa in america. Caracteristica a concertului este lipsa cadentelor solistice, autorul interzicand adaugarea unor asemenea piese de virtuozitate de natura a altera structura lucrarii, conceputa ca o simfonie cu instrument solo. Partea i, allegro, incepe cu obisnuita expozitie tematica a orchestrei. Instrumentele cu coarde si suflatorii de lemn intoneaza cu energie ideea principala al carei caracter ritmic-melodic robust isi va pune amprenta pe intreaga lucrare. In exemplul de mai sus cele doua masuri conelusivc ale temei sunt reproduse cu cele doua variante principale ale ei).
Orchestra expune larg tema, suflatorii II variaza infatisarea si pe temeiul unor motive inrudite cu ideea principala se face trecerea spre o noua melodie (intonata de corn si apoi la clarinet). Care exprima un sentiment liric profund. Espre aceasta melodie, de larga respiratie, compozitorul marturisea unui prieten ca ori de eite ori o canta se simtea miscat pana la lacrimi. N poco sostenuto. Xpunerea orchestrala s-a incheiat si violoncelul solo intra in desfasurarea actiunii muzicale rReluand tema principala (1), careia II schimba infatisarea, generand prin modificarea ritmului imagini muzicale ce redau o patetica framantare launtrica. Ar, in contrast cu impetuozitatea imprimata temei principale de catre violoncel, scurte motive si figuri de acompaniament cu un caracter linistit rasuna in orchestra. Ideea secundara a primului allegro (2) cunoaste un maximum de tensiune si plasticitate expresiva atunci cand este intonata de instrumentul solist.
Dupa expunerea ideilor miscarii, urmeaza dezvoltarea bazata pe prelucrarea temei principale. In concluzia primei miscari tema principala isi dezvaluie caracterul pronuntat eroic, subliniat de intonarea ei de catre su flatori. Partea II, adagio mа non troppo, in masura 3 4, este deosebit de reprezentativa pentru forta de inspiratie melodica a marelui compozitor ceh. Ca se inrudeste prin cantabilitatea ei arzatoare, pasionata, cu miscarile lente din simfoniile iv si v, cu pagini din serenada pentru coarde. Uflatorii de lemn expun o melodie introductiva careia timbrul clarinetului II imprima un caracter nostalgic, patrunzator, subliniat apoi de instrumentul solist: violoncelul leaga motivul de mai sus de Melodia unui cantec al lui dvorak. Cesta este sufletul meu", cantec asemenea unei marturisiri pasionate ce face parte din ciclul dedicat in tinerete de compozitor sotiei sale. N element tematic mai insufletit, intonat de orchestra si de instrumentul solist, constituie miezul miscarii hm te care se incheie cu revenirea temei liOrice de la inceput, expusa cu calda expresivitate si in variate nuante dinamice de solist si orchestra.
Iscarea lenta se incheie intr-o sonoritate estompata, stinsa. Ltima parte. Allegro moderato, readuce atmosfera insufletita si hotarata a primei miscari. Finalul este construit in forma unui rondo al carui refren este o melodic cu accente ritmice energice, viguroase, de mars: legata de inMelodia de mai sus ce va reveni de mai multe ori, rasuna in partida instrumentului solist o tema ce reproduce caracterele ritmice ale unor dansuri populare cehe. In desfasurarea vioaie a rom o-nlui, al doilea cuplet este bazat pe o idee muzicala, ce va da nastere unui expresiv dialog intre violoncel si clarinet. Ltimul cuplet este o melodic linistita, ingandurata si duioasa a violoncelului solist. Inainte de incheierea finalului, de-a lungul caruia tema din numarul 4 revine de mai multe ori, se aude intonata de diferite grupe instrumentale tema principala a primului allegro (numarul 1).
Concertul se termina in atmosfera luminoasa, sarbatoreasca si triumfala pe care alamurile o imprima temei principale a rondo-ului.
* Notă: Pricope, Eugen - Ghid De Concert, 1977