Corespondentele dintre culori si sentimente, chiar daca ar intruni (ceea ce nu este cazid) unanimitatea la noi si in istoria noastra, pot oare sa dovedeasca existenta unui fel de limbaj comun tuturor oamenilor, adica universalaceste raporturi fiind o problema a occidentalilor, se cuvine sa le comparam cu cele stabilite de alte civilizatii, mai ales de cele din extremul orient. Prelnind ceea ce coincide si eliminind restul, poate ca vom gasi ceea ce contin ele cu adevarat uman. Revista poleite ne ofera in acest sens doua studii substantiale ale unor profesori japonezi. Heizo tatsumura clasifica "albul (puritate) si rosul (credinta) drept culori pozitive, cel mai frecvent folosite; invers, negrul — culoare negativa — simbolizeaza moartea, si, din cauza valorii sale religioase, nu este folosit decat cu circumspectie. Albul, rosul si negrul sunt, De altfel, culorile de preferinta in paleta simpla, clara si legata de traditie cum este cea a japonezilor. Albastrul si verdele la ei sunt totusi prezente intotdeauna; acestea sunt culorile naturii in japonia unde, contrar peisajelor in galben-ocru ale chinei, culorile se detaseaza intotdeauna pe un cer albastru sau pe verdele vegetatiei". Avem ocazia sa observam asimilari pe care deosebirea de traditii le face foarte diferite de ale noastre: daca albastrul simbolizeaza marea si verdele cimpia — ceea ce nu ne mira — gasim aici purpuriul, apanaj al rangului suprem; dimpotriva, brunul rosu, este acela al razboinicilor, albul este semn de noblete si demnitate, albastrul deschis si verdele deschis indica eleganta.
Cit despre negru, el se aplica uneori "personajelor investite cu o misiune importanta, in special doamnele de onoare de o anumita varsta, iar in kabuki, el este sinonim cu neantul. Sufleurii si valetii de scena poarta coafuri si costume negre". Nu este oare curios sa regasim, sub o alta forma, in uzantele vietii mondene din occident aceasta contradictie intre doua semnificatii atribuite negrului? Ar trebui sa fim novici in meserie sau "candizi" (candidus = alb) pentru a vedea in "roz", pornind de la astfel de afirmatii, solutia problemei raporturilor intre culori si a impresiilor pe care le incercam; am vedea-o mai degraba in "negru" daca am lua ad litteram vechiul dicton "gusturile si culorile nu se discuta". Totusi si aici, ca in toate domeniile, exista o cale de mijloc; pentru ca, daca culorile nu evoca nimic, nu poarta nici un mesaj, de ce in afara acestei folosiri imitative despre care vorbeste taine, pictorul exalta o anumita culoare? Dar in ceea ce vom putea afirma ca fiind real, sa ne ferim sa mergem’prea departe pentru ca este periculos sa vrem cu Orice pret sa delimitam cu rigoare matematica un lucru care prin insasi natura lui este vag; aceasta o poate face uneori verbul caruia II este proprie precizia, dar care, dimpotriva, nu poate contine universalul si temporalul pe care alte modalitati de expresie le poarta in ele. Studii statistice.
Am fost cat ре-aci sa visam impreuna cu poetii. Sa ne intoarcem la oamenii gravi, pentru ca epoca se preteaza la asa ceva. Or, ceea ce ne dovedeste ca s-a obtinut intr-adevar ceva, este rezultatul studiilor metodice intreprinse de cat i va ani incoace. Cele se datoresc, pe de o parte, psihologilor si medicilor care lucreaza in scopuri dezinteresate, de cunoastere si pentru binele general, iar pe de alta parte, oamenilor de afaceri. Acestia, perfectionlnd publicitatea si prezentarea marfurilor lor, urmaresc un scop financiar, si nicidecum sa-si cheltuie banii degeaba. Or, noi II vedem investind sume importante ca sa determine nuanta unui ambalaj, cea mai potrivita pentru a crea unui eventual client o stare sufleteasca anume (senzatie de prospetime, de destindere sau de prestigiu, de rafinament etc. In sfarsit, motive adeseori foarte nobile II determina pe arhitecti si pe decoratori sa caute "culori functionale" pentru spitale, birouri, uzine, sali publice unde se stie ca predomina fie actiunea linistitoare a culorilor reci, fie aceea excitanta a rosului-portocaliu.
Metoda folosita pentru toate aceste studii este statistica. Astfel, psihologul konwer stabileste pentru fiecare culoare procentajul de persoane pentru care aceasta evoca o anumita idee. Tot astfel lemassier ni-i arata pe tehnicieni clasind, intr-un scop absolut comercial, impresiile produse de culori asupra publicului american. Iata ce rezulta dupa franklin brill si foarte seriosul modern plastics catalog din anul 1938. Aceste lucruri au fost constatate in america si intr-o anumita epoca (1938). Noi am vorbit despre interesul pe care l-ar prezenta o confruntare mai vasta a rezultatelor ca sa desprindem ceea ce ramane valabil in alte tari si in alte timpuri. O asemenea actiune, care ghicim cat interes prezinta pentru domeniul artei, a fost deja inceputa.
Cu toate ca este inca departe de a fi terminata, simtim precizindu-ne ideea ca problema are doua raspunsuri: anumite elemente au peste tot aceeasi valoare a sensului; ia altele, aceasta variaza dupa loc si climat social. Am putea sa ne intrebam "de ce"? Aici trebuie sa-l mentionam pe pictorul bjorn care nu este altul decat doctorul louis donnet. Ghicim cu usurinta ca el s-a interesat de aceasta problema cu sensibilitatea sa de artist si intuitia sa rationala de medic; el ne propune doua motivari pentru culori: una "de ordin indicativ", cealalta "de ordin conventional si social". Aceasta din urma se explica usor. Inca din copilarie, emotiile noastre sunt in cea mai mare parte legate de evenimente sau de spectacole pe care le marcheaza anumite culori stabilite prin traditie sau prin uzante: vaduvul este imbracat in negru, iar mireasa in alb. Mai mult, lecturile noastre, istoria, hieratica si ceremoniile religioase ne-au dat obisnuinta, reflexul, de a atribui semnificatii culorilor.
Fara sa ne dam seama, acestea provin in realitate din conventii pe care le igonram sau a caror origine am uitat-o: purpuriul se asociaza cu puterea, iar aurul cu bogatia. Astfel, pentru copiii nostri, nascuti in timpul codului rutier, rosul va deveni, poate, simbolul subconstient al opririi, prin urmare al stagnarii sau al permanentei. Complementara sa (noi spunem deja "a da verde") va semnifica libertatea, ideea de a te avanta spre aventura. Devreme ce asemenea echivalente depind de loc si de timp, o schimbare de tara sau epoca ar atrage dupa sine o rasturnare: "negru in occident, doliul este de culoare roz in extremul-orient. Puritatea, alba aici, acolo se exprima prin galben-sofran".
* Notă: Havel, Marc - Tehnica tabloului, Editura Meridiane, 1980