Vorbind despre adaptare, am ajuns sa aratam aparitia unui contrast. Senzatia de albastru din exemplul nostru se datoreste interventiei unei opozitii, dar ea a capatat acea violenta datorita obisnuintei careia II fusesem supusi. Cele doua fenomene sunt legato si cauza lor fiziologica este aceeasi. Se deosebesc insa prin durata. Senzatia de aparitie a unei complementare este un fenomen instantaneu si fugace. Senzatia de a te crede in lumina alba ia nastere incetul cu inecetul, adaptarea se produce lent, dar lasa organismul inert, pentru ca nu-i propune nici o alta alegere. In ambele cazuri, retina pastreaza, alaturi de elemente slabite si descarcate, receptori proaspeti, gala de lucru.
In primul caz acestia pot gasi noi zone in care sa actioneze, in timp ce elementele obosite se reconstituie prin odihna. Aceasta schimbare va provoca un fel de nevoie pe care forichon o compara pitoresc cu cea a calatorului care, transportind o valiza grea, este ispitit sa diminueze efortul trecand-o dintr-o mana in cealalta. In cazul perceptiei vizuale (si acum ajungem la contrastele simultane), astfel de mutatii nu se fac numai in timp, ci si in spatiu, pentru ca ochiul efectueaza, fara incetare, miscari de explorare. Acestea au o amplitudine variabila, dar sunt continui, chiar atunci cand privirea se fixeaza pe ceva (micronistagmus). Aceasta "investigatie" si persistenta imaginii timp de o fractiune de secuunda (factori pe care-i vom intalni ia baza cinematografului si, in mai mare masura a televiziunii) constituie mijloace minunate de comparatie. Senzatia de oboseala sau de noutate si, in final, aprecierea noastra in legatura cu culorile resimt, intr-adevar, diferentele de nivel ale diferitelor excitatii. Repetam: contrastele privesc in egala masura tenta, ca si claritatea si puritatea.
In legile lui chevreul ne asteptam sa gasim referiri la valoare si culoare. Inaltimea unui ton modifica inaltimea altuia, intensitatea unui gri pe cea a unui gri vecin, dupa cum un verde face purpuriu ceea ce il inconjoara. Sanguina plasata langa un gri II va inverzi. Deci este usor sa sugeram, prin invecinare, unele culori fara sa le introducem material. Am putea cita mult exemple, in special anumite schite de rubens, cum este cea de la petit palais, intitulata "rapirea proserpinei". Este ceea ce se intampla in perceptia noastra vizuala asupra naturii, fapt pe care incepatorul il ignora. Crezind ca copiaza realitatea, el copiaza iluzia provocata de contrast opune deci culori prea pure care vor deborda la randul lor, pe tablou.
Cate apusuri de soare vom vedea aparand pe un orizont pictat in violet! Dar sa nu mai insistam. De asemenea, ca sa copiem un ton, trebuie sa tinem seama de ceea ce il inconjoara. Ma gandesc la un pictor excelent care picta un tablou dupa un studiu si se incapatana sa regaseasca un anumit galben, care il obseda. Din fericire, sotia sa intrind in atelier cu ochiul proaspat isi dadu seama imediat ca nereusita se datora apropierii de un verde care inca nu ajunsese sa semene cu propriul lui model. Odata gasit acest verde, totul reintra in normal. Pe suprafete identice, de pilda albe, contrastele simultane amplifica deseori diferentele de aspect datorate varietatii luminii: reflectari, umbre colorate, diversitate de ecleraj.
Impresia de puritate este atunci exaltata. Astfel putem sa interpretam acest pasaj din goethe: "intr-o seara de iarna, amplasam un ecran de birlic alba inaintea fetei interioare a unei ferestre; o fanta in acest ecran ne permite sa observam zapada pe un acoperis invecinat ; afara domneste inca amurgul, o lumina tasneste in camera: zapada pe care o vedem prin fanta ne apare perfecl albastra, hartia se coloreaza in galben sub efectul luminii luminarii". Acesta este un efect de contrast care creeaza aparenta perfect albastra, dar ca sa-l provocam a trebuit ca iluminarea hartiei sa fie diferita de lumina de seara pe care continua sa o primeasca zapada. Iata, De altfel, o experienta pe care oricine o poate reproduce si pe care leon demulder dutron a binevoit sa ne-o descrie: "pe o masa acoperita cu hartie alba asezam un mic ecran negru (4 x 4 cm), indreptat spre lumina zilei care vine din exterior (orientare nord sau nord-est) astfel incat sa obtinem o umbra
* Notă: Havel, Marc - Tehnica tabloului, Editura Meridiane, 1980