Dar bezna produce mai multe idei sublime decat lumina. Marele nostru poet era convins de acest lucru ; intr-adevar, atat de patruns era el de aceasta idee, atat de absorbit de puterea unui intuneric bine temperat. incat descriind infatisarea divinitatii, in mijlocul acestei abundente de imagini magnifice, pe care grandoarea subiectului sau l-a facut sa le reverse pretutindeni, el nu uita catusi de putin obscuritatea ce inconjoara pe cca mai de neinteles dintre toate fiintele, ci cu maretia beznei imprejur isi inconjoara tronul. Si, lucru nu mai putin remarcabil, autorul nostru cunostea taina pastrarii acestei idei chiar si atunci cand aparent se departa cel mai tare de ea, cand descria lumina si slava raspin-dita de prezenta divina ; o lumina care prin insusi excesul ei se transforma intr-un fel de intuneric: lumina tare-ti face haina neagra. Iata o idee care este nu numai poetica intr-un grad foarte inalt, dar si corecta, in sens strict si filosofic. Lumina de extrema intensitate, coplesind organele vazului, oblitereaza toate obiectele, asa ca prin efectul ei se aseamana intru totul cu bezna. Dupa ce privim o vreme in soare, doua pete negre — impresia pe care ne-o lasa — par sa dainuiasca neincetat dinaintea ochilor nostri.
Asa se intampla ca doua idei atat de diametral opuse p' cat isi poate inchipui omul, se impaca prin atractia extremitatilor ; in ciuda naturii lor iwtrivnice, ambele sunt facute sa concure la producerea sublimului. Si acesta nu este singurul caz in care extremele totale opereaza in mod similar in favoarea sublimului, care in absolut toate lucrurile manifesta oroare fata de mediocritate. Dupa cum distribuirea chibzuita a luminii este un lucru important in arhitectura, merita sa vedem in ce masura se aplica aceasta observatie si constructiilor. Cred, asadar, ca toate edificiile destinate sa transmita ideea de sublim ar trebui mai degraba sa fie sumbre si intunecoase, din doua motive: in primul rand pentru ca din experienta altor situatii se stie ca bezna in sine are un efect mai puternic decat lumina asupra emotiilor. In al doilea rand, pentru a determina ca un obiect sa devina foarte izbitor, ar trebui sa-l facem sa difere cat mai mult de obiectele cu care suntem direct familiarizati ; asadar, cand intri intr-o cladire nu poti intra intr-o lumina mai puternica decat cea de afara ; a intra intr-un loc a carui luminozitate este numai un pic mai scazuta, nu poate produce decat o diferenta neinsemnata ; dar pentru a face tranzitia intru totul izbitoare, trebuie sa treci de la lumina cea mai puternica la intunericul potrivit si adaptat foloaselor arhitecturii. Noaptea ar fi valabila regula contrarie, si din acelasi motiv; cu cat mai puternic este iluminata o incapere in cursul noptii, cu atat mai mareata va fi emotia starnita de ea. Printre culori, acelea care sunt dulci sau vesele (poate cu exceptia rosului intens care 122 este foarte viu) nu sunt potrivite pentru a geпега maretia imaginilor.
Un munte imens acoperit de o iarba verde stralucitoare nici nu se poate compara din acest punct de vedere cu un munte sumbru si intunecat; cerul innorat este mai maret decat cel senin; iar noaptea este mai sublima si mai solemna decat lumina zilei. Asadar, intr-un tablou istoric, o draperie de culori vesele sau tipatoare nu poate aduce niciodata efect fericit ; iar in cladiri, cand tintim catre cel mai inalt grad al sublimului, materialele si ornamentele nu trebuie sa fie albe, verzi, galbene, albastre, de un rosu pal, si nici violete sau balta te, ci de culori triste si intunecoase cum ar fi negrul, castaniul, vinetiul intens, purpuriul si altele asemenea. O abundenta a poleirilor, mozaicurilor, picturilor sau statuilor nu contribuie decat in mica masura la realizarea sublimului. Nu este nevoie ca aceasta regula sa fie pusa in aplicare decat acolo unde se tinde catre realizarea unui grad uniform de sublim izbitor, si asta in toate detaliile ; caci nu putem sa nu observam ca acest gen de maretie trista, chiar daca este foarte inalta, nu trebuie sa fie cautata la toate felurile de cladiri, desi grandoarea trebuie urmarita in ele; in asemenea cazuri, sublimul trebuie sa izvorasca din alte surse. Dar cu un avertisment foarte strict impotriva oricarui lucru usurel sau mai greoi; caci nimic nu ucide mai cumplit orice gust al sublimului.
* Notă: Burke, Edmund - Despre sublim si frumos, Editura Meridiane, 1977