Totusi, performantele noilor materiale textile, sticla in astronautica, poliesteri si altele in navigatie, ne indeamna sa perseveram. Cu procedeele de blocare a ochiurilor, care le permite folosirea lor, unele dintre acestea ofera, cel putin la probe, o solutie aproape perfecta. Ea va fi perfecta daca, in viitor, unele dificultati vor fi depasite, in special pretul de cost ridicat si, mai ales, daca solutia va fi confirmata de timp. In ultimii ani s-au inregistrat progrese in solutionarea problemei. Acum ni s-au clarificat unele lucruri: doar poliesterul, inventat in anglia de l. i si al carui tergal constituie un exemplu in acest sens, s-a aratat in acelasi timp perfect rezistent la umiditate, la imbatrinire si la atacurile bacteriilor. Expus la soare sau ingropat in balegar el ramane intact. Se picteaza pe el din ce in ce mai mult, dar cu doua conditii: 1
Ca fibrele sa fie legate intre ele, conditie pe care numeroase tesaturi din acest material nu o indeplinesc; 2 Sa fi fost preparat intr-un mod care sa permita priza culorilor de ulei sau de apa. El se prezinta sub doua forme: panza cu ochiuri termosudate a carei folosire este insa restrinsa din cauza pretului, desi problema latimii a fost rezolvata, si a doua, asa-numitul "material netesut", care, trebuie sa mentionam, este din poiiester. Materialul, produs de dupont de nemours, si realizat doar din fibre de poiiester fixate intre ele fara nici un fel de clei, este destinat construirii autostrazilor, dar poate fi folosit foarte bine si in pictura, pentru ca este impermeabil si, totodata, poros, "respira". Ca toti poliesterii, trebuie preparat. Cea mai buna metoda de preparare ne aminte'ste de grun-duirea pinzelor "flashe" (indeierea si imprima-tura). Se gaseste in comert gata de a fi folosit la un pret moderat, sub numele de polytoile.
Poate fi folosit intins pur si simplu pe o planseta, sau prins in agrafe pe sasiu, intins doar cu mina. Daca este lovit, suna ca o toba. Multi dau preparatiei (grundului) o grosime mai mare, aplicind "flashe" si obtin o suprafata perfect neteda cu ajutorul unui abraziv cu apa. Totusi, faptul ca este insensibil la apa precum si porozilatea lui impun unele masuri de prevedere: 1. O deformare produsa de un soc nu se va resorbi cu buretele umed; trebuie o cirpa umeda si un fier de calcat. Facand pete pe spate. Accidentul poate fi evitat daca, inainte de folosire, frecam panza pe fata cu medium diluai.
Desigur, vom folosi mediiimul si diluantul respectiv in functie de tehnica (apa sau ulei) pe care dorim sa o folosim. Polytoile este un material excelent, gratie stabilitatii sale higroscopice, pentru consolidare. El poate sa fie incorporat intr-o dublare (rantoa-lare) sau poate servi de suport pentru lucrari pe hartie deteriorata (harti vechi, gravuri etc. Prepararea lui permite de a fi folosit in maniera clasica, dar este esential de a-l imobiliza in prealabil (prin fixare pe sasiuri, dupa intindere, sau prin benzi lipite pe panou). Daca nu, hartia sau tesatura vegetala — contrar poliesterului — marindu-si suprafata la inmuiere, respectiv con-iractlnd-o la uscare, va determina incretirea polyloilc. S-a incercat sa se foloseasca la dublare — rantoalare — solventi tip neopren (un cauciuc suntetic, tr. Trebuie unse cele doua suprafete de asamblat, apoi lasate sa se usuce; in continuare sunt puse "in contact" — de unde numele procedeului — nelezimhi-se cu ruloul.
Nu avem suficienta experienta pentru a judeca asemenea metoda. Fara sa asteptam pana atunci, putem oare spune ca in trecut n-au existat niciodata suporturi excelente, sau ca artistul de azi nu le poate realiza el insusi? Asta ar insemna sa uitam o solutie gasita in urma cu secole — maruflajul parafrazindu-i pe la fontaine, (unul isi ofera sprijinul, iar celalalt frumusetea), vom spune ca aceasta asociere adauga la placerea de a folosi suportul suplu, stabilitatea suportului rigid, ba chiar si aceasta metoda de protectie pe spate, pe care o putem realiza cu usurinta. Lipita astfel de perete, panza nu se mai destinde si nici nu mai plezneste. Dar putem da si alte exemple, de la primitivi pana la contemporani, enumerind aici tablourile "fecioara cu heruvimi", "carol 1", pictat pe hartie lipita pe panza si, ca sa ne limitam la Luvru, unele tablouri de corot pictate in Italia. Principiul este "subtire pe gros"; ajungem, deci, sa combinam doua materiale, hartie pe panza intinsa, panza fina pe panza mai grosolana, in asa fel incat nici unul dintre materiale sa nu fie complet rigid, iar rezultatul este interesant. El este si mai bun cu lemn j>e care s-a maruflat piele, panza sau hartie.
Succesul obtinut l-a uimit pe van den bergh ca si pe xavier de langlais. Lemnul, astfel acoperit, este apt pentru toate manierele de a picta. El a conservat straturile groase de preparatie pe baza de gips ale italienilor, iar acum va purta, lucrate pe panza tesuta din fire grosolane, picturile moderne cu impastari groase. El permite, de asemenea, realizarea unui fond luminos si perfect uni, singurul prielnic puritatii transparentelor. Astazi, pentru maruflare, putem inlocui lemnul cu diverse placaje sau placi aglomerate. Destinderea pinzei nu mai este suparatoare, dar spalarea pentru eliminarea apretului ramane necesara. In privinta hartiei, alegerea depinde de maniera de lucru a fiecaruia.
Viitorul o va inlocui, poate, cu ceea ce numim "materiale netesute". Exista un punct esential asupra caruia trebuie sa insistam: calitatea cleiului, precum si modul de lucru. cuvantul de ordine, iata-l si, Intrucat "Orice traducator este un tradator, transmitem textul in limba sa de origine, asa cum ni l-a dat bunul calugar theophilus: "ez ila humidum cum gluline casei superponatur". Kerdijk II da o excelenta confirmare: o pictura veche fusese lipita pe sasiul si pe traversele ei. Partile tabloului unde panza fusese fixata pe lemn in felul acesta se conservasera mai bine devii restul tabloului. Ca se vedea les materiaux pour artisies-pcintres de kerdijk, aparuta la editura talens en zoon, apeldoorn). Nu trebuie sa fim prea savanti pentru a intelege ca pielea — sau pergamentul — obiect al acestui text pe care noi il putem generaliza la Orice suport suplu, va trebui mai intai umezit si numai dupa aceea suprapus cu ajutorul cleiului de brinza (caseina), care impiedica lipirea, imobilizarea hartiei sau pinzci de substanta adeziva, permitind, in schimb, prin ridicare sau glisare, corectarea unei asezari imperfecte), utila timp cat nu s-a efectuat presarea.
Pentru lipire, presarea se efectueaza numai dupa corectarea pozitiei, cu un rulou sau cu palma, actionind intotdeauna in acelasi sens. Acesta este si sfatul lui Pierre Paulet: nu trebuie pus cleiul decat pe suportul cel mai rigid, cel mai gros (lemn, carton ele. Si dupa ce am redus porozitatea, asa cum vom vedea. Pe acest strat proaspat, se pune foita supla si usoara, inmuiata in prealabil nu in clei, ci in apa curata. Aceasta formeaza un invelis subtire ce clei trebuie ales? Theophile are dreptate sa recomande casei na. Vechea formula cu brinza si cu var este inca valabila, cu conditia ca suportul pe care se aplica sa fie rigid.
Unii intrebuinteaza astazi materialul numit "case-arti". Este foarte usor, de asemenea, sa inmuiem in apa doua parti de "caseina insolubila" (caseina pura din comert) apoi sa adaugam o parte de amoniac (alcali volatil) sau, la nevoie, "drojdie de bere chimica" de brutarie. Amestecul agitat, si incalzit, in bain-marie trebuie sa devina putin cite putin transparent. Pentru a-l conserva limp indelungat, ѳ suficient sa adaugam 0,5% substanta antiseptica, de exemplu clorofenat de soda, dizolvat in prealabil. Totusi lipsa de suplete a caseinei II limiteaza posibilitatile de folosire. Dupa aparitia primei editii a acestei carti, am suferit pierderea lui Pierre paulei (12 februarie 1894 - 19 august 1978). Restaurator al muzeelor nationale, supranumit "magicianul de la versailles", el a lucrat excelent, impreuna cu mau der kenip.
Pentru a da din nou viata palatului. sunt profund indatorat spiritului sau de observatie si imensei sale experiente si, totodata, fericit ca aceasta carte citeaza atat de des numele sau. Pierre Paulet a murit tocmai cand Jean courol, cu care colaborase, era ales de presedintele valery cliscard d’estaing pentru a crea institutul francez de restaurare a operelor de arta.
* Notă: Havel, Marc - Tehnica tabloului, Editura Meridiane, 1980