Creierul si drogurile. Ne referim, de asta data, la cele pe care le aducem din afara (si care, in general, nu pot sa nu inter-actioneze cu cele dinauntru). Unele dintre ele manifesta o deosebita afinitate pentru sistemul nervos. Sa luam, de pilda, anestezicele si narcoticele. Se dizolva ele oare cu precadere in grasimi si de aceea prefera substanta nervoasa constituita, in principal, din grasimi? (si de aceea persoanelor grase fi se administreaza, la nevoie, o cantitate mai mare de asemenea medicamente?) Asa se explica, in tot cazul, efectele narcotizante ale gazelor (chimic inerte) cum sunt: azotul, argonul, kriptonul, xeno-nul.
Sau nu raman dizolvate decat la nivelul membranei celulare si, impiedicind depolarizarea acesteia, exercita o importanta influenta asupra excitabilitatii neuronului?. Ori poate participa mai substantial la procesele biochimice din celula, reducind, pe anume cai, specifice, procesele de oxidare, arderea glucozei? Se crede ca diminuarea metabolismului cerebral, constatata in cazul administrarii de anestezice si narcotice, s-ar datora actiunii inhibante, blocante, a acestora asupra unor enzime oxidante prezente in creier. Interesant este faptul ca in vitro (in eprubeta) sunt necesare cantitati mai mari de substante chimice inhibitoare decat in vivo (in organismul viu). Explicatia ar fi ca in creierul activ ele nu se repartizeaza uniform, ci se concentreaza inegal in diferite zone (exista "preferinte1* si "antipatii*1 din partea diferitelor formatiuni ale substantei cerebrale fata de drog)si iata ca marea majoritate a cercetatorilor ne indeamna sa renuntam la a mai studia efectul anestezicelor si narcoticelor la acest subcapitol. De ce? Pentru ca mecanismul lor de actiune pare a fi, in ultima instanta, mai mult fizic decat chimic (un argument invocat este si acela ca ele se elimina neschimbate dupa ce si-au "facut efectul**).
Sa trecem atunci la alte "droguri**. La cele din imediata noastra apropiere: cafeaua, alcoolul, nicotina. Si la acea atitudine a unora fata de ele, pe care o numim, in general, "drogomanie** (intelegem prin "drogomanie" sau "narcomanie** o anume "atractie vicioasa, folosire sistematica a preparatelor ce induc efecte narcotice, sedative, stimulative, halucinatorii asupra sistemului nervos. Deprinderea fata de drogul in cauza creeaza fenomene de dependenta cronica a absorbirii, de regula, doza marin-du-se treptat" — paul popescu-neveanu, dictionar de psihologie). Cafeina din cafea are un efect asemanator stricninei: dezinhiba scoarta, o scoate dintr-o anume inertie, micsoreaza, adica, nivelul inhibitiei interne favorizind si memoria. Exagerind cu cafelele, insa, excitabilitatea scoartei poate creste pana la un nivel penibil. Tremuratori, "batai de inima" accelerate, labilitate psihica sunt numai cateva dintre efectele imediate ale exceselor; in timp, insa, tulburarile se inmultesc.
Efectul opus cafeinei si stricninei il obtinem cu ajutorul bromurilor. Cele se administreaza in stari de excitabilitate crescuta a scoartei pentru a reduce dezechilibrul. Crescind nivelul inhibitiei interne, bromurile faciliteaza uitarea. Alcoolul etilic, consumat in cantitate moderata, are si el darul sa micsoreze, la inceput, inhibitia interna (de aici reflexele ceva mai vii, degajarea celor care "au baut un paharel"). cand cantitatea consumata creste, cand s-a depasit si induiosatorul in vino veritas, isi fac aparitia, rand pe rand, confuzia mintala, reactiile paradoxale, tulburarile de vorbire, tulburarile de gandire (simptome alarmante ale intoxicatiei cerebrale); se poate instala, in aceste conditii, coma, paralizia unor centri vitali si moartea. Aceasta ar fi "intoxicatia acuta". In "intoxicatia cronica" prezenta prea statornica a alcoolului etilic in citoplasma neuronului — sau chiar numai in membrana celulara a acestuia — cu consecutiva reducere a proceselor de oxidare, de neardere a glucozei (o stare, la nivel psihologic, de "putrezire" si nicidecum una de "ardere") nu reprezinta un mod tocmai rational de existenta a celulelor "dotate cu ratiune".
Cand substantele chimice nu sunt din cele cu actiune preferentiala pe sistemul nervos, ci sunt medicamente administrate pentru diverse alte suferinte ale omului, ele pot avea, totusi, o influenta secundara si pe creier. Dar fireste ca abuzul de medicamente lezeaza in principal ficatul, prin "controlul" caruia trec toate substantele introduse in organism si care este nevoit sa faca fata "asedii-lor", sa retina moleculele nocive, sa le "detoxifice", aparand "din toate puterile14 alte organe (si creierul) de actiunea lor. El poate obosi, poate fi "invins", adica intoxicat, atacat de moleculele straine (se stie, doar, ca Orice medicament "are doua taisuri"). Nu este momentul sa vorbim despre ficat acum,. Dar de starea sanatatii lui depind in buna masura unele caracteristici ale activitatii noastre cerebrale. Neinvinse de ficat, drogurile ajung la creier.
* Notă: Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman, Editura Albatros, 1977