Cum decurge prepararea unui perete in pictura

Suprafetelor prea grase si alunecoase, fi se opun suprafetele prea absorbante. Este cazul multor materiale care nu au fost acoperite cu un strat de preparatie. Pericolul nu provine, ea in cazul folosirii uleiului din riscul reactiilor determinate de contactul direct al rasinilor cu o tesatura, cu hartia sau cu un perete. Compatibilitatea este excelenta aici, astfel ca si industria textila foloseste astfel de rasini. Foarte diluate, emulsiile lor patrund in golurile unei substante poroase si adera la aceasta. Mai este oare nevoie sa amintim ce acuarele superbe se pot obtine pe hartie lucrand cu preparatul "liquitex" diluat foarte tare cu apa in care se adauga cateva picaturi de "polymere medium"? Dar, daca nu se pun probleme atunci cand lucram fluid, umezind subjeclihd cu apa (in prealabil si la nevoie) printr-un procedeu clasic, nu trebuie sa incepem niciodata lucrul pe un asemenea fond aplicind straiuri groase sau paste ferme.

Aceasta regula este, De altfel, valabila pentru toate tipurile de cuibare cu ulei satt cu emulsii. Zugravii stiu ea inainte de a aplica straturile de zugraveala trebuie sa dea cu niste zemuri (ca imprimatura): vom regasi aici legea cunoscuta: incepem prin a hrani fondul cu produse cu atat mai lichide cu cat tendinta de absorbtie este mai mare. Daca absorbtia este mare, se va aplica mai intai, diluata cu apa, un culoarea, ci doar emulsia de polimeri, fara prafuri sau pigmenti. In acest caz, trebuie sa propunem fie un polimer vinilin cu alcool, fie un acrilic in esenta. Pe unele materiale plastice, unde un atac superficial cu un solvent puternic poate rupe legatura, se va incerca mi amestec de verni acrilic cu un solvent de genul "remover". Pe sticla sau pe aluminiu, o buna metoda este de a da mai intai cu un vernil usor, constind din "rliodopas h" si din alcool. Pentru fier, in afara vastului arsenal de miniuri si alte produse ale industriei, artistul se va gandi fie la alb de argint frecat cu ulei si diluat cu esenta, fie la vernil copal pe care il va degresa cu alb de meudon.

Prepararea unui perete decurge la fel. Acesta va fi "hranit" in mod progresiv, evitindn-so cleiurile si strai urile de imprimatura care dupa uscare, raman sensibile la apa. Deci in continuare, vom aplica straturile succesive de polimeri indeajuns de diluati pentru ca instrumentul folosit (pensula, rulou sau cutit) sa circule fara a intampina vreo rezistenta. Ei patrund astfel in adancime si se opresc la suprafata, constituind ceea ce germanii numesc "un strat flotant". Emulsiile acrilice (de tip elbecryl) corespund in general, deoarece rasina lor este supla, fara plaslifianti capabili sa migreze. Totusi, starea proasta de conservare a unui perete (tencuiala veche, ipsos sfarimicios, ciment prafos) poate sa necesite o consolidare prealabila pictarii sau zugravirii. In acest caz, se incepe printr-o refixare cu ajutorul unei solutii fluide de copolimeri inruditi, continand un dizolvant foarte patrunzator, solutie care sa nu impiedice insa, ulterior, peretele sa respire.

Aceste solutii se gasesc in comert printre produsele destinate picturii. Apoi se aplica emulsia acrilica. Ceea ce s-a spus despre prepararea pinzelor din plastic sau a celor similare. Din motive de igiena se recomanda purtarea unei masti de protectie. Recent, hoechst a creat o emulsie foarte fina, foarte penetranta, "mowililh vp-760". Este buna pentru ziduri aflate in locuri putin aerisite. Prietenii nostri belgieni vor putea urmari comportamentul acestui preparat si al lucrarii executate cu el la decoratia metroului din bruxelles de catre pictorul somville.

Domnul Jean rieearaml, consilier tehnic al artistului, a binevoit sa ne descrie procedeele folosite. Noi II multumim pentru aceasta solicitudine care, fara a stirbi cu nimic meritul creatorului, II va ajuta pe artisti sa beneficieze de o experienta prestigioasa. Iata esentialul: zidul, in beton brut, asa cum a fost scos din cofraje, are parti care stau in aer liber si prin care apa de ploaie poate sa patrunda. Umezeala a putut fi oprita, fara a dauna respiratiei printr-o solutie de silicon aplicata pe suprafata exterioara. Fata interioara a fost impregnata, asa cum preconizam si noi, cu mowililh. Elementele metalice au fost scoase (prin sectionare). Dupa aceea, pentru absorbirea vibratiilor provocate de circulatia metroului, s-a aplicat un strat izolator pe baza de fibre suntetice.

Prepararea a constat din doua straturi de emulsie pigmentata cu alb pe baza acrilica (gesso liipiilex). Lucrarea a fost realizata in culori liquitex. Aceasta modalitate de lucru desigur, nu este un panaceu, dupa cum nu este nici adaugarea (in proportie de pana la douazeci la suta) de emulsie acrilica pura la insasi pasta de culoare. Totusi, sunt procedee recomandabile pentru sporirea rezistentei la intemperii. Daca artistul — atunci citul se pune problema unei decorari exterioare — are incredere in zidar, poate sa aiba incredere si in aceste emulsii de polimeri. El trebuie sa stie ca, in afara de mozaic acestea sunt cele mai durabile dintre toate materialele de care dispunem azi. Totusi, supuse actiunii alternate a soarelui si apei nici ele nu dureaza vesnic.

Problema importanta era aceea a evitarii murdaririi si zgirielurilor in conditiile IImlactidui cu un numeros public. S-a adoptat vernisarea dubla. Primul strat este pe baza de alcool si de mowithal (verni sili u al doilea este dintr-o rasina acrilica dizolvata in esenta de terebentina sau in white-spirit. Fractiune petroliera obtinuta la distilarea primara a titeiului, avand limitele de fierbere intre 180° -210°c; se intrebuinteaza ca solvent). Astfel, daca lucrarea este murdarita de un produs preparat cu alcool, acelasi alcool o va curata fara sa atace verniul. Daca este vorba de o culoare, grasa, ea va fi inlaturata cu esenta. In acest caz s-ar putea ca verniul acrilic sa fie atacat (va fi deajuns sa fie reinnoit sau netezii), dar, in profunzime, penetratia va fi oprita de verniul cu alcool.

Astfel, niciodata stratul de pictura nu va fi atins.

* Notă: Havel, Marc - Tehnica tabloului, Editura Meridiane, 1980